Mi-e sufletul curat ca un pahar…
Scris la 11 mai 2012
Mi-e sufletul curat ca un pahar
Nemurdărit de buze. Cînd respiri
Se aburește fin de amintiri
De care tu, acum, nici n-ai habar.
Oh, ele te vor face să roșești:
Căci vei afla ce șolduri tandre ai
(Dacă te uiți la hergheliile de cai!)
Și-ncerci cu mine să le-obișnuiești
Să-și unduiască-n talia lor fină
Fesele mari care de ea atîrnă
Încît mai-mai să cazi pe spate, plină
De năbădăi în clipa ce îți scurmă
Sînii din față, și ei prea umflați
De pofta îngerilor făr’ de saț!
Catren
Scris la 11 mai 2012
Paharul de cristal cînd cade jos
Știe să moară-n țăndări lungi, frumos,
Împrăștiind tăioase curcubeie pe covor.
Vai, numai eu nu mă pricep să mor…
Vorba lui Sienkiewicz…
Scris la 11 mai 2012
“Cineva a spus că un bărbat, cînd se înșeală, poate declara că doi și cu doi fac cinci – și greșeala poate fi îndreptată; femeia însă, cînd greșește, susține că doi și cu doi fac o lampă și atunci poți să te dai și cu capul de pereți.”
Pahar
Scris la 11 mai 2012
Mă simt curat ca un pahar
Din care încă nimeni n-a băut.
Soarbe-i tu roua fragă de-nceput
De dragoste… Ridică-l, clar,
Spre buzele strălucitoare,
Vindecă-mi leneș dulcea-mi necuviință
De a-ți simți-ndelung calda ființă
Pe dinăuntru. Fie-mi floare
Ce-și lasă-n seama mea, blînd, tija
Subțire, s-o hrănescă trupul meu
Ce-atît de mult dorea să-i poarte grija
În fața lumii și-a lui Dumnezeu
Ce te-a împodobit, ți-a dat miresme,
Spre a ne fi iubirea și mai lesne…
Mînia lui Dumnezeu! (transcriere)
Scris la 10 mai 2012
Îngerii de duminică
Au cam băgat-o pe mînecă;
Prea s-au uitat la femei
Cu-aoreola și cu ochii lor grei
De sfințenie și puritate,
Ba chiar au văzut cum își mișcă, la spate,
Dînsele fesele mari, orbitoare,
În găurica din mijloc c-o floare!
De-aceea stau rușinați și spășiți
Și-așteaptă să fie pocniți
De mînia lui Dumnezeu
C-un proaspăt și lat curcubeu…
Vorba lui Șestov…
Scris la 9 mai 2012
“Cîtă vreme compune, cu alte cuvinte cîtă vreme reflectează și scrie, scriitorul reprezintă o anumită valoare, dar în afara funcției sale este cea mai nulă dintre făpturile omenești.”
Îngerii sînt din ce în ce mai puțini…
Scris la 9 mai 2012
Îngerii sînt din ce în ce mai puțini,
Unii s-au transformat în rouă, alții în crini,
În dovleci, în verande, flașnete, alaiuri
De fluturi curgînd ca o miere spre raiuri
Păzite de șerpi cu limbile fin despicate
Lîngă femei văzute mereu doar din spate
Și numai acolo unde bucile li se complică
Într-o floare mustoasă pe care nimeni nu și-o explică,
Ci doar Domnul o înțelege
În măreața și frageda lui fărădelege…