Constatare de hobbit…
Scris la 7 martie 2010
S-a scumpit mărarul!!
“gogol-mogol”…
Scris la 15 februarie 2010
Citesc, cu nostalgie, că nevasta eroului principal din Disperare, Lidia, bătea cu lingurița un gălbenuș cu zahăr, într-un pahar, făcînd “gogol-mogol”, la fel cum proceda și maică-mea cînd eram mic și mă durea în gît! “Gogol-mogol” pentru Tuculuc, zicea dînsa, veselă…
Întrebare de hobbit…
Scris la 6 februarie 2010
De vreo cîteva dimineți mă trezesc cu aceeași întrebare în minte, persistentă, accentuată acut de prima cafea: “Bine-bine, da’ pe Sadoveanu cine-l mai citește?” Și-mi amintesc cum îl citeam, ca într-un extaz, pe la 15-16 ani… neobligat de nicio programă școlară… Zodia Cancerului m-a fascinat! O aveam într-o ediție princeps, în două volume. Și tot pe atunci, nu mă mai puteam dezlipi de niște nuvele de Slavici! Una era chiar Budulea Taichii…
Nedumerire…
Scris la 4 februarie 2010
În taxi. Deodată taximetristul îmi vorbește: “Domne, nu înțeleg de ce mînîcă oamenii covrigeii ăștia mici și uscați! Nu pricep!!”
De dezvoltat…
Scris la 3 februarie 2010
Există o lume frumoasă și tristă
În care ajungem prea rar, tot mai greu…
A cincea cafea
Scris la 2 februarie 2010
A cincea cafea nu o beau, o miros, o las să se răcească în cana ei de-un kilogram, o gust din cînd în cînd, renunț… mă doare în dreptul inimii, mă apasă. Recitesc, cuprind cu palma, dînd pagină după pagină, suprafața rotundă a cănii, o iau de toartă, mă prefac doar că o ridic spre gură. Dacă autorul mă captivează, uit de cafea pînă seara, tîrziu… și iau, desigur, un somnifer, chiar două, înainte de-a mă culca.
Cafeaua a patra…
Scris la 1 februarie 2010
De obicei renunț la ea. Dar dacă o beau mă simt ușor amețit, roua se caltină pe tijele subțiri ale florilor desfăcute vorace în crepusculul vernil, covorul moale scîșnește sub greutaea tălpilor mele, ca un prundiș fin, de catifea, cănile mă absorb, dulapurile mă sechestrează, femeile mă îndeamnă la turniruri pe viață și pe moarte…