«
»


A fost odată un bătrîn balaur

Scris la 31 decembrie 2008

Cu șapte capete și o lalea

Pe care unei zîne o tot da,

Înnebunit de părul ei de aur,

Ca să se joace lîngă o cișmea

Cu dînsa, tolonită pe tafta,

În timp ce apa veșnic picura…

Treceau furnici în șiruri lungi, compacte,

Conduse spre secretul mușuroi,

Unde regina lor după dulci acte

De-amor clocea-n răsfățuri ouă moi;

Izvoarele se bîlbîiau pe prunduri

La gurica fundului de nimfă

Ce își spala podoaba-n apa simplă,

Pîndită de piticii-n rînduri-rînduri

Veniți să o slăvească-n vechi hîrțoage

Și-n nemurire, albă, să o bage,

Cînd roua zbiară, fluturele rage,

Ciupercile-n otrăvuri cad pe gînduri…

2 comentarii »

Smeagoliţa:

Primeau în vizită pitici cuminţi
Cu daruri: ţurţuri liliachii şi mingi
De pluş, de fildeş şi de catifea…

31 decembrie 2008 | 13:00
Smeagoliţa:

PS: Vai! Eu postasem continuarea când poezia se oprise la „apa vesnic picura”… O retrag, că nu se mai potriveşte ioc!

31 decembrie 2008 | 13:07
Lasa un comentariu

Comentariu