«
»


Amintiri din rai…

Scris la 7 august 2012

 

 Nu-ți cer nimic. Vreau numai să asculți

Cum trec prin iarbă îngerii desculți

 

Tot căutînd s-ajungă unde, pîlpîind,

Stau curcubeiele cu talpa pe pămînt.

 

Să-și scoat-aoreolele și să se-adape

Ca o cireadă sfîntă-n clare ape

 

De vechi izvoare izbucnite pe cînd eu

Umblam cu tine lela, teleleu,

 

Neluînd în seama că ești goală-pușcă,

Dînd, buni prieteni, roua grea de-o dușcă

 

Și pipăind ba sînii tăi, ba un copt fruct

Pe care pîn’ la urmă tu l-ai rupt

 

De pe o ramură și l-ai mușcat;

La fel eu țîțele în dinți ți-am luat,

 

Rostogolindu-mă în văile mătăsii…

 

7 comentarii »

November:

Martorii idilei, care i-au „băgat…”pe îndrăgostiţi, au făcut-o din invidie!Dar cred, că din „văile mătăsii”, puţin v-a păsat, nu???

7 august 2012 | 9:37
Laurian D. Panoiu:

Parc-ați fi fost martor ocular!

7 august 2012 | 21:34
Laurian D. Panoiu:

Al dumneavoastră supus
(am uitat încheierea:)) )

7 august 2012 | 21:36
November:

Pentru Laurian : „martor ocular” sau chiar…protagonist!

8 august 2012 | 10:06

:))Cam direct,la origini.Frumos RAI!

8 august 2012 | 12:29
Lasa un comentariu

Comentariu