«
»


Aproape că nu ştiu cum să-ţi mai caut…

Scris la 22 februarie 2008

Îngere blînd, prin  aer, trupul mare;

Eşti ca o ceaţă şi în ea privind transpare

Lucruri, făpturi, trec clipe dulci de flaut

Ce-mi cîntă a iubire şi-a plăcere,

Şi-a-nsingurare şi-a îngenunchere;

Iar la amurg mă sting cu tine-o dată

Şi nu-mi rămîne nimeni în odaie

Să-mi povesească zilele cu ploaie,

Pe frunte somnul să mi-l pună, pată

De linişte şi de iertare caldă

Şi sufletu-mi, atunci, degeaba cere,

Şi îşi ascunde taina prin unghere,

Unde doar amintirea ta-l mai scaldă;

Şi totul e o pîlpîiere de aripe

Ce nu mai pot, ce nu mai înţeleg să se-nfiripe… 

1 comentariu »

oana H:

Ete, tocma azi s-a nimerit sa-mi placa o poezie atat de mult incat sa ma faca sa o spun cu voce tare!

23 februarie 2008 | 14:44
Lasa un comentariu

Comentariu