«
»


Aş începe o poveste…

Scris la 27 octombrie 2007

În pădure era un aer moale, cald, umed, controlat de zîne şi furnici… Zînele, din cauza singurătăţii şi-a lipsei unor basme pe măsura lor, deveniseră cam neruşinate, făceau pe unde apucau „fapte bune” cu pădurarii,  sau cu vînătorii întîlniţi întîmplător, ba chiar şi cu piticii, cam debusolaţi şi ei…:oops: Apoi se spălau grijulii în izvoarele cristaline, rotunde, şi se ştergeau răbdătoare cu nuferii aflaţi la îndemînă, ca să nu rămînă gravide. Deşi unele preferau. Balaurii cu şapte capete aveau gusturi monstruoase, pervertite, se dădeau în vînt după zîne în luna a şaptea! Şi asta o ştiau şi ele şi profitau din plin. De aceea, în ultimul timp, majoritatea zînelor, conformîndu-se oarecum „esteticii urîtului”, foarte la modă, pluteau  dizgraţioase şi lubrice… Atunci, într-un amurg gros, cu norii  învălătuciţi greoi, a apărut şi Degeţica… Avea doar nouă ani şi cinci luni şi se rătăcise… Scăpase de broscoiul cel rîios, de cărăbuşi fusese alungată fiindcă nu le plăcuseră că are doar două picioare, se debarasase şi de sobolul uricios, îl părăsise chiar şi pe Craiul florilor, neconvenindu-i rolul anost de soţie credincioasă. Auzise de pitici, de balauri, de vrăjitori etc. şi se aruncase într-o viaţă aventuroasă cu mare poftă şi mustind de dorinţe… Norocul făcu să o întîlnească pe contesa de Segur, venită să se ţină la curent cu noua viaţă a zînelor despre care scrisese deja destule poveşti cam mălăieţe. Contesa, ea însăşi o rafinată a plăcerilor, căuta să-şi pipăreze puţin stilul, să fie în ton cu gustul cititorilor. Se împrieteniră, băură împreună rouă, îşi amenajaseră un cort din turtă dulce, cu frigider, televizor, computer, maşină de spalat (imperios necesară pentru împrospătarea lenjeriei intime cu balsamuri speciale). Mai în vîrstă decît Degeţica, De Segur o iniţie în tainele necuviincioase ale dragostei. Şi-acum hălăduiau amîndouă în dorul lelii printre copacii înalţi, scorburoşi… Zmeii le-au mirosit prezenţa primii! 

26 comentarii »

Păi zânele se dedulceau şi cu piticii , fiindcă aceştia le dădeau ( cred eu ) din ce în ce , mai mult orice …

27 octombrie 2007 | 11:41
O fetita:

Despre fetite de virsta Degeticai…

Scuze, ar fi trebuit sa va scriu la mesajul precedent, insa acolo e aglomerat si s-a cam rarefiat aerul.

„Nabokov si Lolita lui” nu cred c-ar trebui pusi alaturi de L.C. si a sa Alice. Decit daca admitem sa impletim realitatea cu fictiunea.

Nabokov i-a fost de o fidelitate deplina Verei (chiar si asa, s-au gasit destui sa-l considere pedofil, ca prea parea inspirata din realitate povestea). Biografia lui Brian Boyd (2 vol., anii rusi, anii americani) este cit se poate de clara in privinta asta. Talent & imaginatie, „doar” atita.

Lewis Carroll, insa, chiar a dorit sa se casatoreasca cu Alice, pe cind ea avea 11 ani. :)

27 octombrie 2007 | 15:24
Sonia:

Despre fetite ca Degetica

Scuze, poate ar fi trebuit sa postez mesajul pe articolul precedent, insa acolo e aglomerat si nu mai e aer… Dar se leaga si aici.

Cred ca „Nabokov si Lolita lui” nu ar trebui sa stea linga Lewis Carroll si Alice. Decit daca admitem sa impletim realitatea cu fictiunea.

Nabokov i-a fost de o fidelitate deplina Verei, biografia lui Brian Boyd (2 vol., anii rusi, anii americani) arata asta cit se poate de clar. Talent & imaginatie, „doar” atita…
Acuze de pedofilie au fost, si vai de sotie, cea care a trebuit sa indure: „Nu se poate, asa ceva nu iti imaginezi, e real…”.

In cazul lui L.C., el chiar a vrut sa se casatoreasca cu Alice, pe cind ea avea 11 ani… :)

27 octombrie 2007 | 15:34
tupeistu:

exista basme cu zane gravide? mai pot ele sa zboare? nu strivesc papadia cand i se aseaza pe palarie :?:

in alta ordine de idei, cea mai bizara poveste a copilariei mele (era o carte in format mare, A4, cu desene, la editura Ion Creanga) a fost Morcoveata a lui Jules Renard. Ce copil frustrat si ce mama sadica! Dimineata, maica-sa ii dadea sa manance dintr-o supa in care amestecase in prealabil o parte din continutul olitei de noapte. Si o facea cu o satisfactie perversa, amplificata la fiecare lingurita. Noaptea il lua cu ea in pat, iar cand amaratul incepea sa sforaie, isi infigea unghiile in poponetul lui, pana la sange… :???:

27 octombrie 2007 | 15:52
Sonia:

Scuze ca a aparut mesajul de o mie de ori… internetul face greva la mine. Si m-am si chinuit sa rescriu. :oops: Il rog pe zmeu sa stearga.

27 octombrie 2007 | 15:57
Aky:

Stimate domn Hobbit,

Incep cu o intrebare: va mai amintiti? http://www.trilulilu.ro/verbiaj/563bff6049bf38

Mi-ati trezit cheful sa beu pana mi se imbata eul..

27 octombrie 2007 | 16:08

fetiţa @
sonia@ : care din voi două are biografia scrisă de Brian Boyd?

27 octombrie 2007 | 16:22
pax:

plăcut frumos începutul! e loc de multe nebunii mai departe…

27 octombrie 2007 | 18:05

….”Ezitarea si neatentia voastra sunt jocul pregatit de mine, voua”, a soptit zmeul intrupat in om, vantului subtire, pentru a duce vestea la urechile viitoarelor extazuri. Ca niste degete de metal se infresurau in jurul lor, gandurile zmeului, Degetica incepand sa simta, parca, usor si ametitor, motivul rasului zgariat (si nesigur) al contesei De Segur. Amurgul se facuse noapte densa ca frenezia celor doua iar vantul aducea gandurile zmeului, aproape materiale si mirosind a fiara „Ti-am lasat cu varful degetului pe obraz sarutul meu,mai de mult, si n-ai stiut ca ti-am strecurat pana-n maduva maxilarelor stralucirea agoniei tale. Iti savurez agitatia venelor ce parca nu-ti mai pot cuprinde intreg sangele si-ti simt aburii calzi . O nu, nu-ti indrepta privirea catre altii, randul lor a fost demult, pe unii-i las inca sa te mai zareasca si sa vada, pe vremea asta intunecoasa, un preambul al urii mele. Spectacolul esti tu, te vad in mii de ipostaze ca niste incrustari ale agoniei in propria-ti carne. Negrul ce il port ma face sa calc in noaptea asta veninoasa , golit de indoieli, cu o pofta -n brate si in trup ca setea fiarelor de carne cruda. Si zmeul intrupat in om, pe masura ce se apropia, privea apele cum se involburau in stanci ( frecand luciul placut al suprafetelor netede, aproape ca pe un trup) pentru a invata cum sa ademeneasca firi cu noul corp frumos si sumbru si setos. Gandul apropierii zmeului le facea pe cele doua sa simta-n pantece cum simte apa inapoierea unui val in mare, iar si iar. ..si licuricii erau inlocuiti de sclipiri de colti de lupi iar frunzele fosneau a nechezat de cai…..

27 octombrie 2007 | 20:30

me!@ : şi?… şi?… povestiţi mai departe… şi? (sfat: citiţi Lautreamont!)

27 octombrie 2007 | 20:38
Sonia:

Sonia:
Eu am un volum, fetita il are pe celalalt! :) Le tinem in cufarase de argint. Ne cam certam, avem obsesia aceea cu unicatele.

Fetita:
Sonia are volumul cu anii rusi, din pacate. Incerc sa i-l fur din septembrie 2006.

27 octombrie 2007 | 22:17

Fetiţa @ : foarte bine! :grin: mă interesează mai mult volumul tău… e cu anii în care a scris Lolita! :shock:

27 octombrie 2007 | 22:42

….Zanele padurii au simtit intreg freamatul frunzelor ce izbeau acum ca niste potcoave trunchiurile copacilor si cu dorinta si aparenta nepasare turbulenta cu care singele-si croieste drumul, de la inima in jos, prin artere groase de un deget, (ca la un gand cu pantece ), zanele s-au transformat, iesind din scorburi, in pasari de noapte si ereti, cu aripi de arama. S-au inaltat deasupra padurii si au inceput sa bata din aripile noi si grele, pe rand, cat sa astupe si lumina ultimei stele ce ar fi putut sa opreasca zmeul, in noul corp frumos si sumbru si setos, din calea lui. Si cu cat zanele stateau mai mult in inaltul padurii, cu atat zgomotul ciocnirii aripilor lor, le aducea aminte de armurile cavalerilor cazuti in acea padure, pe care ele ii ingrijisera mai demult, astupand orice rana cu buzele lor inumane, nascute in copaci cu radacinile in Iad. In ochii lor , scanteile sarite din metalul aripilor compuneau vapai imaginare, ceea ce il facusera pe zmeu, in goana sa ca a unui vant spumos, cu crengi luate-n piept ca vestea unei despartiri si frunze sfasiate, sa se incrunte si sa trimita in inalt doi cai, unul negru si altul rosu, sa sufle aburi, prin narile lor largi, in nebunia vapaii zanelor. Zmeul incepea sa nu-si mai simta fuga, parea purtat din piatra in piatra, iar pietrele simtindu-i incruntarea si furia cruda a zmeului au inceput sa implore atingerea apelor, din aburii cailor. Zmeului ii ramaneau din par, in urma, vapai din care vrajitoarele isi aprindeau focul de sub ciaune, cele mai batrane ii asezau in cale clesti de radasca si ramuri care sa-i brazdeze pieptul, iar cele tinere strangeau in buze si intre sani cate o picatura din sangele acestuia pentru a-l transforma-n licoare. In intunericul miscat doar de chemarea celor doua, Degetica a reusit sa vada in ochii contesei De Segur, reflectia trupului zmeului si ere de jivine au frematat in trupul ei tanar. ii era clara apropierea zmeului insa nu-i putea percepe prezenta. Spatiul parea tot mai stramt insa aerul era perfect respirabil si continea in el intreg intinsul padurii. Totusi vapaile vrajitoarelor o atingeau din cand in cand, cu toate ca prezenta acestora nu era mai mult decat sub forma unui abur. Simtea nevoia sa isi verifice corpul, sa simta ca este intreaga, atingandu-si intai gleznele si apoi, ca o revolta impotriva varstei si impotriva experientei contesei De Segur, pieptul, urmarind cu varful unghiei conturul sfarcului de jur inprejur, si simti in intuneric atingerea botului unui lup, frate de cruce al zmeului, ce parca o pregatea pentru o mare trecere. Atingerea, in bezna perfect neagra, ca vesmintele unei calugaritze uitate, a trezit in mintea Degeticai senzatii pe care niciodata nu le mai traise si nici macar nu erau asemanatoare cu senzatiile pe care i le dadeau fierturile vrajitoarelor, iar in ochii contesei vedea si mai bine trupul frumos si sumbru al zmeului…….

Lautreamont, am sa caut maestre si apoi trec la fapte, la citit :grin:

27 octombrie 2007 | 23:17
hobbitul:

me!@ : Lautreamont are fraza ampla, declamatorie,viziunea neagra, romantica;un soi de patos infernal… E interesant, ba chiar pasionant în derularea luciferică a cuvintelor… :mrgreen:

28 octombrie 2007 | 9:35

Am facut rost de Lautreamont, l-am citit in viteza.
« Eu ştiu ce fac, când comit crime – eu sunt setos de rău şi numai de rău » , „O, stinge-te, stinge-te spre bucuria mea”, o opera neagra pana in cotorul cartii (ca sa nu zic pana maduva oaselor). Pasiune pentru abisal sau mai bine zis o pasiune a parcurgerii drumului catre bestialitate si gesturile ei sangeroase. Imi pare un scris vulcanic si dens, cu metafore ce creaza imagini hiperbolice ale carnii (vipera uriasa ce
inlocuieste falusul). In schimb nici o urma (sau poate nu am sesizat eu) a posibilitatii unei schimbari si nici o sansa nu e data unei transfigurari mai putin Luciferice. « Frumusetea bestiei » apare din pasiunea scrierii si din cufundarea cititorului in tempoul si imagistica impusa, dar nu lasa « bestiei » posibilitatea de a deveni frumoasa prin ea insasi sau in canoanele mai « umane », chiar daca maniera fantastica/suprarealista se pastreaza. Imi vin minte si desenele anatomice din perioada 1540.. – … 1750, suprarealiste cumva, grotesti dar si cu o frumusete interesanta (daca e servita in portii mici), fie ale lui Vesalius , sau ale lui Gerard de Lairesse sau Frederik Ruysch sau chiar ale lui Katherine Du Tiel – artist plastic contemporan (toate cam grotesti si cam iritante in cantitate prea mare, dupa parerea mea). Oricum, ma intreb cum ar iesi opera lui transpusa intr-un film fantastic, cu un regizor cu ochi bun si o maniera intre « Syn City » al lui Frank Miller sau gen Final Fantasy (T. Nomura, S. Murase, T. Itahana si S. Nagasawa), cu « dance me to the end of love » pe fundal, la final…

sau „i’ll do anything for love”

http://www.youtube.com/watch?v=O_kxuJhR52A

28 octombrie 2007 | 13:01

me! @ : M-ar interesa peste măsură desenele anatomice despre care vorbeşti! Într-adevăr planşele astea sînt fascinante. Am doar un album Taschen, Encyclopaedia Anatomica, însă :mrgreen: cu fotografiile unor mulaje din ceară. Pe Lautreamont l-ai citit prea repede, totuşi…

28 octombrie 2007 | 13:24

stiu, sunt uimitor in ceea ce priveste viteza cu care citesc. :twisted: Mi s-a intamplat, pe la facultate, sa nu fiu crezut ca am “tras” in cap un catastif de manual intr-o noapte. :grin: Ma obisnuiec eu cu timpul. N-am avut timp de fineturi sau reflectii in ceea ce-l priveste pe Lautreamont, eram foarte curios sa vad despre ce-i sugestia dumneavoastra si am vrut, in prima faza sa-mi fac o impresie despre maniera in care scria. :!:

Legat de ilustratiile anatomice :

http://www.nlm.nih.gov/exhibition/dreamanatomy/da_gallery.html

http://www.nlm.nih.gov/exhibition/dreamanatomy/da_g_I-D-1-05.html

http://www.nlm.nih.gov/exhibition/dreamanatomy/da_g_I-C-1-09.html

http://www.nlm.nih.gov/exhibition/dreamanatomy/da_g_I-C-1-03.html

http://www.nlm.nih.gov/exhibition/dreamanatomy/da_g_I-E-1-2.html

http://www.nlm.nih.gov/exhibition/dreamanatomy/da_g_II-A-2.html

28 octombrie 2007 | 13:59
hobbitul:

me!@ : mulţumesc pentru planşe… unele sînt teribil de „frumoase”! :mrgreen:

28 octombrie 2007 | 15:30

ma bucur ca am putut fi de folos! :grin: chiar „frumoase” ! :mrgreen:

28 octombrie 2007 | 15:37
Rebeca Turcus:

n-am sa mai citesc comentariile
imi deformeaza imaginea de dupa prima lectura
si vreau sa raman cu ea… atat
nu ma pricep la comentarii istete… si nu vreau sa fiu ironica

5 martie 2008 | 9:26
ana:

Cred ca povestea ta este mai degraba lipsa magiei din propria-ti viata…Fiinca tu nu ai avut parte de puritate si miracol in viata,te rog nu distruge lumea mirifica a povestilor,visul catre fiinte minunate si pure!Sincer cred ca ar trebui sa te reprofilezi si sa nu mai defaimezi tot ceea ce este mirific!Imi cer insa scuze pentru sinceritate.

15 martie 2008 | 17:27
mari:

E trist ca exista oameni ca tine!povestea ta este odioasa si nu imi place deloc!da-ti demisia!Nu esti un bun narator!

15 martie 2008 | 17:38
Rebeca Turcus:

deci… aaammm… ultimele doua comentarii sunt „geniale”… in viata de zi cu zi traiesc pentru astfel de comentarii… ce pacat ca nu este un icon „prapadeala de ras”

17 martie 2008 | 8:51

Nice blog, i have added it to my favourites, greetings

19 iulie 2008 | 15:39
...:

mesaj uonli 4 iu :lol:

hmm, suspin …au fost atat de frumoase acele vremuri cand te-am descoperit . ai avut cel mai minunat blog , cel mai de calitate si cei mai grozavi comentatori pana la mine :oops:

ohhhh :cry: sunt un picutz trista ca s-a sfarsit :cry: :sad:

sper ca te simti bine hobbi – si – esti sanatos :grin:

te-am pupic :razz:

20 iulie 2008 | 11:06
...:

aaa :razz: si acum este blogut bun :grin: dar golutz :eek: parasit :???: :cry: :sad:

pliz , intoarce-te la scribalit :lol:

pupicutz :grin:

20 iulie 2008 | 11:08
Lasa un comentariu

Comentariu