«
»


Astăzi stau în banca mea…

Scris la 10 noiembrie 2007

Cine vine lîngă mine?  Nu cumva chiar profa de română? Cea care îmi corecteză textul scris la dictare, aşezîndu-mi-se alături (colegul e absent!), atingîndu-mă cu şoldul ei moale, aşa, ca şi cum ar fi din întîmplare… lăsîndu-şi sînul cald pe braţul meu subţire, suflîndu-mi în obraz cu o respiraţei uşor precipitată cînd înţelege că o simt, o adulmec, mă înghesui perfid în ea… O, dînsa vrea doar să-mi corecteze cîteva greşeli… de ortografie… Dar nu se mai poate abţine şi-şi strecoară o mînă cu palma fierbinte sub bancă… şi degetele mele umede le întîlnesc o clipă pe ale profei… Eram un elev foarte cuminte în clasa a şasea!!! Iar colegul meu lipsea deseori…tongue Şi într-o bună zi am lăsat să-i cadă în poală un bileţel destul de îndrăzneţ! L-a luat imediat şi l-a strîns în pumn. Ajunsă la catedră, s-a întors cu spatele la clasă şi l-a citit. S-a uitat apoi la mine, surîzînd luminos, larg, îmbietor… O rugasem, sfios, plin de inocenţă, candid…praying să stea cît mai aproape de mine şi să mă lase s-o mîngîi pe picioare… La ora care-a urmat a intrat veselă, păşind săltat într-o fustă înflorată, cu falduri late. Aşteptam cu sufletul la gură. A început să dicteze aruncîndu-mi o privire lucioasă, aţîţată, promiţătoare… Şi totul a fost ca un vis. Nici nu ştiu cînd s-a lipit de mine, mi-a luat mîna şi mi-a condus-o, nerăbdătoare, de la genunchiul cald, în sus, spre coapse. Acolo… acolo… am crezut că mă topesc de frică… acolo, în umezeala aceea cleiosă, catifelată, lacomă, înghiţindu-mi mînuţa pînă aproape de cot, în timp ce zgomotul monoton al clasei ne acoperea ca un cort ocrotitor, ferindu-ne de restul copiilor, vrăjindu-ne ca-n basmele cu zîne binevoitoare şi clipocitoare… iar profa, mişcîndu-se încetişor înainte şi înapoi, închisese ochii şi din colţurile gurii începuse să-i curgă firicele de salivă proaspătă… Parcă nu mai auzea nimic,  parcă uitase de locul în care ne aflam… Nu-i păsa de ceilalţi. L-ar fi putut bucura pe fiecare în parte, cu aceeaşi plăcere. Era sigură că nimeni nu ar fi pîrît ce se întîmplă… Mă alesese pe mine fiindcă avusesem curajul s-o chem. Mai tîrziu, dar acum eram prin clasa a şaptea, întîlnindu-mă pe coridorul întortocheat ce ducea la cancelarie, mi-a zis răspicat, din mers, o adresă. Să vii, a adugat… vineri, după cinci… îţi dictez şi după aceea corectez… tot mai scrii cu greşeli? Ştii unde e strada asta… Da, am îngînat, dar… Dar ce? m-a întrebat, oprindu-se curioasă. Dar am voie să mai spun cuiva? Cui? Am un verişor, e cu cinci ani mai mare ca mine… Vai, cum să nu, chiar m-aţi face fericită… O să vă primesc în capoţel! Cu dulceaţă! Hahaha! Da, veniţi împreună, hahaha… Şi  a dispărut după colţul coridorului, cu catalogul subsuoară. Pe vărul meu l-am convins destul de uşor, descriindu-i profa şi obiceiurile ei… Devenise chiar agitat, vroia să nu scăpăm cumva ocazia.        

25 comentarii »

As veni eu, dar n-am decat doua mere :???:

10 noiembrie 2007 | 10:15
ion:

Erotism clorofil

Ma uit de la fereastra mea afara
Si nici o vraghie nu zboara…
Doar ceata isi intinde zeama
Pe firma crasmei ‘Mariana’
Iar vantu-si baga limba printre cracii
Complet pustii cu care au ramas copacii…

Unde-i aroma iute, miroazna desfranata
De patlagele macre crapate dintr-odata
In doua labii coapte ce-nvapaie hiclean
Orgasme papilare in orice cetatean?

Unde-i mararul hippy, narcotic, subtirel,
Ce strajuia drolatic, cu fala de comper,
Secretul din gradina al unei mici ravene
Si-al ramei erectile trebaluind alene?

Si pere pergamute, cu iz santiliesc,
Picand pe-un pat herbatic cu icnet femeiesc,
Cum ar cadea-n cearsafuri – si nonsalant si trist,
C-o delincventa dulce – un nud renascentist?

Nici leusteanul ferches nu mai trasneste frust
Sudoare inghinala si tulbure la gust
Ca-n vremurile-n care il infuzam lenos
Din cupa excitanta a lingurei de bors…

10 noiembrie 2007 | 11:41
podoava de tinichea:

sa renunt la banca mea pentru a veni pe banca ta…?…mmm….daca as face-o, ce s-ar alege de banca mea?

10 noiembrie 2007 | 12:22

ion@ : place! :smile:

10 noiembrie 2007 | 12:23
aristo:

maestre, am mai visat noaptea trecuta niste categorii:
curul bacovian, cu floricica de plumb
curul cocota, cu o regina-noptii
curul fata-batrana, cu imortele :grin:
curul exotic, cu flori de curmal

10 noiembrie 2007 | 14:32

aristo@ : mai caută, mai caută… :smile:

10 noiembrie 2007 | 14:46
ion:

Cur mioritic – traista ciobanului
Cur nostalgic – flori de nu-ma-uita
Cur tabacit – ciubotica cucului
Cur pioneresc – flori de salvie
Cur imbatator – flori de hamei
Cur trufas – flori de gherghina
Cur discret – flori de marar
Cur naiv – floare de mac
Cur perspicace – flori de migdale
Cur unchiesesc – floare de romanita
Cur pervers – floare de ciclama
Cur optativ – flori de salcie
Cur guvernamental – floare de maidan

10 noiembrie 2007 | 16:05
podoava de tinichea:

nu uitati de curul curios cu floarea curbata

10 noiembrie 2007 | 16:21
ion:

iar tu nu uita de: cur de vadana – flori de mucigai :razz:

10 noiembrie 2007 | 16:55
rilu:

Prin clasa a saptea incepusem sa-mi dau seama ca ceva nu-i in ordine cu profu’ de mate’, care mi-era si dirig. De fapt, tot felul de lucruri ciudate incepusera sa se intample de la o vreme. Fetele radeau mai mult si se imbujorau mai repede, ochii li se aprindeau in cap si se harjoneau cu baietii care pareau destul de nevinovati. Colega din spatele meu, oferea din ce in ce mai des niste spectacole absolut uimitoare. In uniforma albastra, cu panglicuta si cozi groase si aramii, cu ochii verzi foarte rotunzi si un pic mirati, parea prinsa intr-o batalie apriga cu scaunul de care-si freca fara mila funduletul, provocand reactii diverse in randurile observatorilor : ras, jena, dorinta de a o ajuta, mirare, poate o vaga stare de excitare pe care oricum nimeni nu stia cum s-o numeasca- cred ca generatia mea sexual a fost intarziata. Oricum, era in stare de transa, n-auzea, nu vedea, puteai s-o pici cu ceara. Cand revenea printre noi, ne adresa un zambet nevinovat, ca si cum nu si-ar fi amintit nimic din ceea ce se intamplase… toata lumea era curioasa, dar nimeni nu-ntreba, era un subiect tabu.
Dirigu’, batran ( poate nu chiar asa de batran, dar asa ni se parea noua) si cu vreo doi-trei negi pe fata, avea privire umeda de caine bland si bale in colturile gurii. Profita… Se plimba tantos printre banci, indreptand grijuliu spatele elevelor mult iubite… fara discriminare. Cu doua maini- una pe omoplati si cealalta pe cornitele sanilor. Cu timpul ne intrase in reflex si ne indreptam ca arcurile cand se apropia de bancile noastre. Pe mine pare-se ca ma iubea in mod deosebit. Nu stiu de ce… de multe ori resimteam rusine si culpablitate si, in inocenta mea, istoria asta era ca un secret pe care nu-l puteam impartasi cu nimeni- ce grave par uneori lucrurile pentru fiinte neexperimentate care n-au invatat inca sa rada de precaritatea humana ! Odata, ma chema la pregatire, la el acasa, cum era la moda. Se oferise sa faca pregatire cu mine singura pentru olimpiada, fara bani, doar de-amorul artei. M-am dus… am rezolvat probleme, am mancat mere (probabil ca asta era imaginea pe care o asocia inteligentei si poate rafinamentului : sa mananci mere rosii punandu-ti mintea la contributie- marturisesc ca asta a fost partea care mi-a placut cel mai mult !). Dupa care m-a luat pe genunchi, delicat de altfel, si-a apropiat capul imens (mi se parea ca avea o fata maare si murdara) de fata mea ( ii simteam respiratia jilava), si incerca sa ma sarute… mi-am inclestat dintii si l-am indepartat usurel… nu-l detestam, nu mi-era frica de el, dar simteam ceva ca o ruptura in mine si nu stiam ce e. Si el parea foarte uimit… cred ca am mai rezolvat o problema si am mai mancat un mar, dupa care am plecat.

In ziua aceea eram singura in banca. De obicei, daca o eleva era singura in banca, se ducea si se aseza langa ea, o adulmeca, o pipaia parinteste. Voia sa vina langa mine – la urma urmelor, intre noi, era un fel de complicitate hai sa-i spunem intelectuala ! Am luat ghiozdanul de pe jos si l-am asezat pe scaunul de alaturi- m-a privit ca un caine batut ! si a plecat !

10 noiembrie 2007 | 17:08

rilu@ : scrii foarte bine!!!

10 noiembrie 2007 | 17:59
rilu:

@hobbitul: multumesc!

10 noiembrie 2007 | 18:03
rilu:

@hobbitul: are cateva amanunte absolut delicioase
http://www.yutube.com/watch?v=p4cP2oy4ebE&NR=1

10 noiembrie 2007 | 18:53
ion:

rilu@: care-i prinsoara cu linkul asta? inafara ca totul se plateste, ce mai poate transmite?
p.s. mi-ai facut pofta. inca te ocupi de probleme de mate, sau ai trecut la alt tip de probleme?

10 noiembrie 2007 | 19:58
rilu:

@ion:scuze, am bagat si io de seama ca nu merge- mai incearca o data:
http://www.youtube.com/watch?v=p4cP2oy4ebE&NR=1
probleme de mate mai fac numai cand mi-e prea dor. Istoria mea avea si un deznodamant: profu’ de mate a incetat sa ma iubeasca in clasa a opta cand am facut doua prostii, una dupa alta- mi-am taiat parul baieteste si am hotarat sa urmez stiinte umaniste. A facut o adevarata criza!!

10 noiembrie 2007 | 20:19
ion:

eu am facut mate-fizica pana intr-a doispea – inclusiv, apoi am dat-o p litere. nu am avut profa de mate, dar am avut o bunaciune la chimie. care n-a facut criza ca am apucat-o pe alte carari. oricum eram de o nulitate candida la cataliza, glucide si catene… mai miscam putin la gazul ideal, insa asta nu a convins-o sa se aseze pe genunchiul meu viril, in penultima banca.

inafara de prostiile din clasa a opta, prin ce strachini ai mai calcat (umanist, cu pofte priapice – dar bine dosite – cu care stiu ca isi petrec timpul studentele la litere)?

10 noiembrie 2007 | 20:34

ion@ : păi aici nu- :mrgreen: i mica publicitate, neamule!

10 noiembrie 2007 | 20:39
ion:

hobbit@: dar nici agentie de plasament nu e! daca vrei neamuri, fa-ti-le (daca ai cu ce) :mrgreen:

ce vrei sa fie blogul tau, tzarc de muls berbecul brumaru, sanatoriu de extaze, o statuie in care sa iti dam lustru bucii stangi? aici se aduna lumea, nu musai pt tine, ci cu ajutorul tau.

iar mica publicitate se ocupa cu altceva. broastele testoase si placile de azbest sunt la mare cautare acolo.

10 noiembrie 2007 | 20:46
rilu:

hobbitul si ion @: nu-nteleeeg! de ce va-mpungeti?

10 noiembrie 2007 | 21:02
ion:

eu nu impung. hobbitul se infige naravas intr-o scama rosie si se crede tauras de corida.

10 noiembrie 2007 | 21:08
rilu:

mie, din contra, mi se pare ca hobbitul azi e ingrijorator de retras- chiar ca sta numai in banca lui- am sa dau ghiozdanul la o parte- vii, hobbitule?

10 noiembrie 2007 | 21:29
ion:

hobbitul e (azi, ca sa zic ca tine) ca un pekinez satul. insa cum vede un terrier ca se apropie de scolarita lui de pe blog (adicatalea rilu sau alta entitate mirositoare de feromoni), cum i se umfla nara dreapta (cealalta e infundata cu un mucusor) si face cateva scheme de karate la mine :razz:

10 noiembrie 2007 | 21:37
tupeistu:

ion@ : desi ai frecat-o pe la litere pana ai devenit poet magnific, acum ai gresit rima : nu terrier ci roturier!

11 noiembrie 2007 | 0:09
ion:

tupesitu@: uite si un bichon fara carnet de sanatate si cu urticarie sub coada cum vrea sa muste cu gingiile pe frantuzeste!

11 noiembrie 2007 | 11:00
tupeistu:

nea ioane, ai dreptate intr-un singur punct: saracia neuronala nu se trateaza cu fineturi frantuzesti. te inseli insa daca iti imaginezi ca pe mine ma intereseaza personajul tau. pur si simplu, la atata duhoare am simtit nevoia unei igienice distantari personale. atit si nimic mai mult!

11 noiembrie 2007 | 16:24
Lasa un comentariu

Comentariu