«
»


Băiatul cu cercel în ureche

Scris la 28 noiembrie 2007

Aseara, pe la opt, sună cineva la uşă. Mă mir, cine să mă caute la ora aceea? Dau drumul oarecum cu grijă. E un băiat de vreo 18-19 ani. Are o sacoşă. Fulgerător mă gîndesc că e un cerşetor. Da de unde!!! E de la o firmă la care făcusem un contract prin aprilie. Cum nu au putut onora promisiunile, mi se dă un mobil gratuit, la care pot vorbi un anumit număr de minute pe lună. Sînt neîncrezător. Tipul completează un contract în dublu exemplar. Scrie cu stînga! Îmi instalează bateria, cartela… Îmi spune că numărul digimobilului îl am pe contract. Dar nu mă pricep deloc să bag adrese… Am o carte de utilizare… Şi iată-mă cu două mobile!!! Cel vechi, al meu… şi cel dăruit de firmă… Trebuie să mă duc la careva să mă înveţe cum să-l folosesc… Încă am impresia că e o fraiereală la mijloc, însă nu pricep care… Chiar îl întreb: dumneata umbli cu torba asta şi dărui mobile? Bizar!!! Nu, zice, uitaţi lista… Din blocul meu sînt doar tipe necunoscute, probabil stînd în gazdă… pe la diverse etaje… nu le ştiu după nume… Să vedem ce o să urmeze…

5 comentarii »

„La donna e mobile”/Hobbitul e cu mobile :mrgreen:

28 noiembrie 2007 | 11:50

Hi, hi, hi, acum poti vorbi intre cele doua, adica de unul singur. Ce chestie si cu tehnica asta dom’le.

28 noiembrie 2007 | 11:57

povestea asta nare inteles

14 martie 2009 | 17:29
Bub:

Normal ca nare, Cătăline! Dacă nare, nare!
Dar poate are nări…respiră?

:eek:

16 martie 2009 | 9:39

pai dumneata te poti considera norocos! eu am unul pe care nu l folosesc , fix ce i drept , da platesc lunar cam… de cat as vorbi! adica , ce vreau sa spun este ca probabil fac dansii o estimare si se gandesc… asta oricum nu vorbeste , deci daca ar vorbi , probabil ca de suma asta s ar folosi. nu stiu altii cum sunt , dar eu , cand vine vorba de telefonie …

22 martie 2009 | 4:46
Lasa un comentariu

Comentariu