«
»


Balaurii sînt blînzi dacă-i ademeni…

Scris la 7 februarie 2008

Lîngă izvoare, să gospodărească

Straturi de flori, să-aprindă-n zori c-o iască

Raze subţiri zbătute-n două cremeni.

Pe plite-ascunse-n cîte-un rug de mure

Fac în tigăi din lemn de-arţar clătite

Cu carne de ciupercă-n sosuri pure

Şi-n untdelemnuri de amurg gătite,

Să se îndoape zînele isteţe,

Bombate-n frunte a înţelepciune,

Dar ascunzînd sub straie locuri creţe

Ce nici măcar aici nu le pot spune,

Deşi-s atît de pline de miresme

Îndantelate… şi-a le pipăi ni-e lesne…

16 comentarii »

V.:

Ador balaurii blînzi, cu privire blajină şi mişcări leneşe!
Dar remarcabile sînt minunile pe care le fac: clătite în tigăi din lemn de arţar, care nu iau foc. Zînele isteţe sînt în pericol să se îngraşe de atîta răsfăţ.

7 februarie 2008 | 12:21
hobbitul:

@ V. Balaurii le fac anume mîncăruri rafinate, afrodiziace, cu sosuri suculente de te lingi pe degete… anume să fie mai dolofănuţe Zînele, mai ispititoare… şi să se dea fiecare Zînă de trei ori peste cap, transormîndu-se în balauriţe lipicioase… dătătoare de răsfăţuri animaliere…

7 februarie 2008 | 13:05
V.:

Mă tem că zînele, animaliere chiar ele, îi vor linge pe balauri pe degete!
Să nu se facă prea dolofane, că nu se mai pot da peste cap de trei ori. Şi ştim bine că dacă te dai doar o dată e periculos, capeţi puteri din cele rele…

7 februarie 2008 | 13:18
hobbitul:

@ V. Dar dacă te dai de trei ori devii benefică sadea!!! Şi atunci poţi să bucuri şi Pitici, cu şeful lor Pitic!, şi Balauri, şi Zmei cam timiduţi ( dezminţind prejudecăţile ce li se atîrnă de solzi, că ar fi teribili de agresivi!), şi Ursul dedat la miere, şi Cîrtiţoiul, şi Şobolanul (sîntem în anul lui!), orice, chiar Crini imperiali, înalţi de doi metri… Ba şi Fluturi cu Cap de OM, dezlănţuiţi în jocuri aerine, printre raze şi parfumuri dense…

7 februarie 2008 | 13:31
V.:

Zmei timizi şi Balauri sfioşi, ţinînd jurnale secrete, Pitici îmbujoraţi cînd îi întrebi ce ascund prin buzunare, Cîrtiţoi cu nasul mereu în pămînt, privind pe sub gene la piciorul ciupercii… Şobolanul înţelept şi vesel, cu ochelari şi gropiţe în obraji, din tronul lui căptuşit cu polen de fluture albastru va domni peste toate acestea timp de un an. Numai parfumurile şi razele nu vor putea fi stăpînite, oricît ai inhala, oricît ai privi, oricît te-ai da peste cap.

7 februarie 2008 | 13:47

@V. Miresmele le poţi capta în flacoane de cristal, închise etanş cu dopuri grele; şi le dai drumul cînd stai tolonită a plăcere. Razele se ademenesc, dacă eşti şireată, cu cîrlionţii propriului păr; le încurci între ei, fluturndu-ţi chica sublimă, aşa, la dreapta şi la stînga… Încearcă, Anul Şobolanului e propice îndrăznelilor frumoase, semicuviincioase…

7 februarie 2008 | 13:56
V.:

Deci aşa? Mă duc puţin în grădină, să încerc.
Vă zic şi eu un secret: Anul Şobolanului se celebrează cu ceai de Coada Şoricelului!

7 februarie 2008 | 14:00

@ V. : Bine, vezi poate mai găseşti şi Iarbă de Bucurie. Rupe smocuri-smocuri şi presară-le în aşternuturi de după amiază… :smile:

7 februarie 2008 | 14:04
V.:

Caut, caut, mi-am luat tolba… Vă spun apoi ce am găsit, ce am făcut, ce am păţit, dacă, dacă…

7 februarie 2008 | 14:10

@V.: Ei, mai ales ce ai păţit… Fiindcă poţi să ai multe surprize plăcute…

7 februarie 2008 | 14:19
V.:

Nu ştiu cu miresmele şi cu razele ce am reuşit, dar vă spun sincer că s-a întîmplat aşa: cînd să ies din casă, o pisică albă! I-am urmat coada. Vorbea în fraze lungi. Cînd am crezut că am ajuns, am luat-o în braţe. Caldă, dolofană, torcofană… A zbughit-o după cîteva minute. Mi-a rămas Iarba Bucuriei pe tricoul negru. Am dormit aşa.

7 februarie 2008 | 16:30

@ V. Pisică, albă, torcofană dac-auzi:
La subsuoar-nseamnă că asuzi
Şi Iarba Bucuriei dulce-o uzi…

7 februarie 2008 | 17:00
tupeistu:

torcofană?!!! te pomeneşti că V. o fi Pictandra (zic şi eu ca tot cititoru’ :grin: )

7 februarie 2008 | 17:09
V.:

:smile: Dacă aş fi pisică albă, aş mieuna aici.

Dar nu sînt decît eu. Nici albă, nici dolofană, nici torcofană (cuvînt ce vine de la a toarce, nu de la torcofon; poate nefericit ales de mine).

7 februarie 2008 | 17:10
tupeistu:

…nu de la torcofon, carevasăzică :mrgreen: trebuie chemat detectivul Arthur. va şti el precis să-i dea de capăt poveştii. :lol:

7 februarie 2008 | 17:22

@tupeistu : Torcofană e orice pisică dolofană, gîdilată sub bot, alintată la gîlcişoare, fin atinsă la radăcina nervoasă, albă, a cozii vînturate a curiozitate prin colţurile unei camere noi…

7 februarie 2008 | 18:17
Lasa un comentariu

Comentariu