Cam ce ar fi de scris…
Scris la 13 octombrie 2009
De scris despre singurătate, dragoste, moarte… Moartea privită, nu cu teamă, ci din curiozitate…
33 comentarii »
Lasa un comentariu
De scris despre singurătate, dragoste, moarte… Moartea privită, nu cu teamă, ci din curiozitate…
dar ne-repovestita mai departe…experienta personala,unica….
De citit “Rime despre viaţă şi moarte”, de Amos Oz…
@Pisisfera: Vai, de citit este enorm! Dulapuri întregi de cărți foarte bune, nu numai din domeniul literaturii… Sînt fascinat de Istorie în ultima vreme… Să fie totul o debandadă la voia întîmplării? Apoi vin carțile cu fundament biologic, la care m-aș mai pricepe să dezleg frazele. Cele pe baza de fizică, o groază, foarte interesante îmi sînt inaccesibile din cauza ca sînt varză la fizică… :yinyang:
Şi biografiile parcă vă atrăgeau tot mai mult…
@Pisisfera: Nebunia cu biografiile o am mai de multă vreme! Mi-am facut rost, de prin 2003, de viața lui Proust, Rilke, Rimbaud, Sade, Baudelaire, Verlaine, Dostoievski, Cehov, Nabokov etc. Aș visa o biblioteca doar cu viețile marilor scriitori! Ba am și o carte despre Lou, iubita lui Apollinaire, alta despre La Presidente, una din amoroasele lui Baudelaire etc.
despre viata :)
Într-o ţară imaginară, unde nu plouă niciodată, un scriitor locuieşte într-o casă clădită din cărămizi-cărţi. Biografiile sînt aşezate temeinic una peste alta, ţinînd cont de culori şi grosimi, puncte cardinale şi puncte de interes. În camera lui, scriitorul extrage cu migală cîte o “viaţă”, proptind cu grijă în locul său, temporar, doi susţinători, de-o parte şi de alta: o bilă de fildeş şi-un melc cu cochilia atotputernică, o călimară Pelikan şi-o ascuţitoare Koh-I-Noor. Prin golul creat, scriitorul priveşte, la răstimpuri: fereastra Kafka, fereastra Nabokov, fereastra Dostoievski.
Viata ca un trifoi cu patru foi.
Moartea ca o ruleta ruseasca….
Si intre acestea doua ..intrebarile..
@Pisisfera: Fereastra Cehov e-n tavan!
Și se mărește an de an…
ma tolanesc pe ferestre de laun timp
ca un motan castrat de prea mult timp
ma si imbat si timp in timp… si iar… din nou… si iar in timp
si poate prea mult… prea verde… prea crud… prea din nou…
iubita mea…
(a mea acum?… a mea cand sunt beat?… am ea cand sunt treaz?… a mea din totdeauna?…)
oare de ce e mai usor sa spui greieri albastri pe-o vodca decat ca ti-e rau si azi si intr-una?
acnd nu era vorba… sau era? despre iubita mea… sau a ta?
spune-mi coapse avea
Fereastra Nabokov dă înspre un cer violet. Abia a stat ploaia, reclamele luminoase scînteiază pe clădiri, dublate în bălţi pe trotuarele unui oraş din ţara imaginară. Ar putea fi oriunde. În aerul serii, sus, stă verticală aripa dreaptă a fluturelui-reclamă. În apă, jos, se vălureşte aripa stîngă, literele ei sînt destrămate de tălpile personajelor.
@Pisisfera: Fereastra Kafka e făcută țăndări! Ne tăiem mîinile și pieptul în ea.
Fereastra Sorokin dă în curtea năprasnicei ţarine care se joacă cu o sferă de marmură în timp ce dă ordine opricinicilor.
,,La fereastra Kafka….din cioburile cazute,pictam suflete pierdute….ca sa nu calce-n ele ingerii in noaptea -nvieri si-a stingerii…
ma tem ca intrebarea corecta ar fi nu “cam ce ar fi de scris despre singuratate, dragoste, moarte”, ci mai degraba cum…
si mai mult, cum ar fi citit…
Cum am scrie despre viata ?despre moarte?…
Cu cerneala de pelin,pe piele de vitel velin
Cum am citi despre moarte?
Cu dragoste si-n singuratate.
As incepe cu cuvintele cui-va(nu tin minte autorul)«Eu nu ma tem de moarte ci de vesnicia ei»Cred ca din nefericire ori din fericire,sunt intr o oarecare masura indiferent fata de moarte,cred ca munculita mea, de toate zilele si unelea din nopti, este de vina.In decursul anilor sa creat o imunitate de a privi moartea fara frica,cred eu,fara acel sentiment normal,omenesc,de pierdere de o Viata,al cui nu ar fi ea.Una este cind priveam cu curiositate, cu ochi de copil, prin usa intredescisa, cum babele scaldau corpul mare si neinsufletit al lui Nasu Toadere,Dumnezeu sa-l odihneasca,innainte de-al pune in sicriu si cu totul alta privire,cu aceasi ochi,de loc nu de copil, este astazi,cind privesc un corp, lipsit recent de suflare si de zgomotul valvulelor crdiace,confirmat printr-o linie continua pe monitor, dupa o interventie de reanimare nereusita,cautind inlauntru causa-(vina mea?starea debilitata al Decedatului? voia Domnului?)Oare pot numi aceasta curiositate?cred ca da,cu exeptiea daca nu ar trebuit sa vorbesc cu rudele si sa le comunic decesul(tatalui?mamei?fiului?,sotului?)cine ar fi fost El(credeti-ma,acest moment nu este de loc curios).Am sa incerc sa mai spun ceva,Dragoste este si pana la si dupa moarte,dar singuratatea vine doar dupa moarte.Nu credeti?Eu sunt increzut!Cred ca mai bine sa fii inprejurat de ingeri acuma,pe pamint ,decit sa te urci la ei.Nui asa!?
Dragostea,Moartea ,Singuratatea;porti de trecere dintr-o lume in alta dintr-un timp anume in alt spatiu..sunt doar treceri ..doar praguri..zabovim o clipa si plecam mai departe-n infinit.
Poate sa fie DRAGOSTEA-CHEIA care deschide lumile spre viata, spre moarte?
Moarte!
Sa iti fie rau de lemn
si de ochi,
de scandurica
oricat ar fi ea de mica!
Moarte?
Sa iti fie acru-n frunza
si in gura-n
tulpinica
si in tanara frunzica!
Moarteee!
sa iti stea Negrul in frunte,
ca sa nu ma stii pe unde….
Sa-ti incetoseze capu’
Lemnu’
Fagu’
Tulpinica
Si sicriu’
si frunzica!
sa iti fie moarte Stinsu’
si acreala
si Abisu’…………
Sa iti fie moarte lemnu’
SA-TI FIE de rau ETERNUL!
Ajungand batran,
copilul,
varsa o lacrima
si ceru o acadea.
@Emil: Cred ca autorul citatului tau era Vlahuta (“Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei” – despre acesta vorbeai?)
Doamne, de cand nu am mai deschis un volum scris de un roman! Mi-e dor de pomul zabavnic, rasarit tarziu… (dau o bomboana virtuala cui imi spune titlul poeziei la care ma refer).
………………….Intrebare
Nu stiu, daca-m stiut vreodata
Ce-i zabavnic pom sa fiu.
Si daca printre crengi uscate
Imi canta dorul vantul
Uitata asi fi de n-asi iubi acum
Intr-o imbratisare cerul si pamantul
Si n-asi fi om, nici pom,si nu asi fi nimic
Fara
Bub
Ne spui cine a zis ,,zabavnic pom,,?Ca nu am mai dormit vreo doua nopti…
pls
multumiri
Diamantule Alb, eu iti spun si va spun, dar cu bomboana ce fac? Ma tem ca, daca intind mana dupa ea, o sa se rostogoleasca exact ca o nebuna, val-vartej si sarind din cand in cand, si-o s-o pierd prin labirintul de carti care mi se intinde la picioare. Pentru ca, vezi tu, ea nu e deloc inalta si eu nu am straturi de caramel tare care sa ma rotunjeasca, s-o pot urma. Si-apoi, daca o pierd fara s-o daruiesc, la ce-mi va mai fi folosit s-o am?
Inca un indiciu si, daca pana la miezul noptii nu va fi descoperit nimeni poezia, o sa v-o trimit cu gura plina si zambet de bomboana sparta: “zabavnic pom” nu este titlul, ci personajul principal, de parga plin si asteptand culegatori din deal.
P/Bub Parga de Vasile Voiculescu!
***Si-a soarelui lumina o plasmuieste-n flori
Hm, cred ca s-a pierdut comentariul in care copiasem poezia. Era vorba de PARGA a lui Vasile Voiculescu. Acum nu mai are niciun farmec sa spun asta.
Am citit PRAGA..frumos oras
draga maestre , imi va apare in ianuarie o carticica.
@diamantul alb
Inca o data, ma refeream la poezia PÂRGĂ (V. Voiculescu). Nu am scris gresit, tu de ce ai citit alt cuvant?
e ok,am inteles