«
»


Ce ar mai fi de spus…

Scris la 21 mai 2008

Primul volum avea titlul „Fluturii din pandişpan” A fost schimbat în  neutrul „Versuri” de către „Direcţia presei” de atunci, părea subversiv; cum adică fluturi în pandişpan? Înseamnă că sînt împiedecaţi să zboare! Se făcea, credeau ei, cenzorii, o aluzie clară la situaţia din ţară, la lipsa de libertate… Sincer să fiu, nu mă gîndisem la asta… titlu venise spontan… îmi plăceau elementele, cuvintele: fluturi, pandişpan… Nu fuseseră asociate parcă de nimeni, sau nu ştiam eu… Pe urmă am asociat fluturele cu un cal! Mă rog, cred că mă gîndisem la caii înaripaţi din basme… Dar şi la virilitatea unora, exhibată pe cîmpii, spre satisfacţia pasagerilor din trenurile personale… cît şi a fluturilor, cu trompele lor mărite cu lupa… băgate prin flori de orice culoare… de-a valma, în raidurile lor bezmetice, feerice… Mi se întîmpla să-mi intre printre gratiile de la geam ,noaptea, cîte un fluture nocturn, greoi, pluşat, zbărnîitor în fîlfîirea aripilor mari… Îl scoteam cu grijă din casă, prea işi făcea de cap, trezindu-mă, atingîndu-mi obrajii, gura, părul, controlîndu-mă parcă, luînd „date” despre mine! Uneori stăteau lipiţi de pereţi zile întregi, cataleptici…

Lasa un comentariu

Comentariu