«
»


Ce pocinog a dat azi peste mine!

Scris la 21 martie 2008

M-am pomenit c-un căpcăun la masă

Care mi-a zis, aşa, în glumă: lasă-lasă,

Că pîn’ la urmă tot gust eu din tine,

Să-ţi simt cărniţa, oasele-n măsele

Să le trosnesc şi măduva lor dulce

S-o sug cu poftă,-apoi cu şerveţele

Botul să-mi şterg şi să mă dreg cu bulce

Şi cu lăptuci crescute-n umezeală.

Noi, capcaunii,-avem un fel de boală

Ce nu ne trece decît cu bobiţe

De cacadîr, muiate în cerneală

De cea mai gingaşă dintre fetiţe;

Dînsa chiuleşe-ntruna de la şcoală

Şi prin păduri îşi prinde fluturi în codiţe…

1 comentariu »

Violeta:

Maestre, de unde atata pofta de viata? Si cum pot invata tinerii, poamele astea acre si apatice, sa aiba fantezie? Sau e un talent? Si daca e, de unde? Din flori, sper, in altceva nu pot crede….dar dumneata, rogu-te, fi sincer….

22 martie 2008 | 0:08
Lasa un comentariu

Comentariu