«
»


Charles și Mary Lamb

Scris la 20 iunie 2009

Delicioase – piesele lui Shakespeare repovestite de Charles și Mary Lamb! Un soi de pudibonderie elimină scene întregi, personaje etc. M-aș gîndi să fac ceva asemănător, numai că pe dos! Să repovestesc, băgînd noi personaje, scene libertine, texte subînțelese de fapt, mai ales după o lectură a cărții lui Jan Kott…

6 comentarii »

Va admir de peste treizeci de ani. Deseori visam ca locuim amandoi în Iasi şi ne plimbam prin Copou, dupa ce ne „iluminasem” cu cate o vodca ruseasca. În anii studentiei, fascinat de poemele Domniei Voastre, scrisesem un studiu amplu despre „Dulapul indragostit”. Mi l-a pierdut prietenul Stratan, in drum catre redactia unei reviste literare. Sunteti, probabil, cel mai mare poet roman în viata. ( In aproape necunoscutul meu roman „Maimute în haremul noptii”, v-am pomenit la loc de cinste, scriind că puteti fi editat pe „chiloti de dantela, purtati de ingeroaice, virgine si curve pocaite” ( pag.125, Editura Andreas, Bucuresti, 2006.) Este insa extraordinar că un geniu poetic ca Domnia Voastra aveti bucuria de a-i pretui şi pe altii ( vezi aprecierile despre Aldulescu). Ati înţeles un lucru esential pentru viata literara : în literatura este loc pentru toate talentele. Şi trebuie sa ne bucuram unii pentru cartile altora. Sunt sigur că l-ati putea completa/ imbogati pe Shakespeare intr-un mod surprinzator, ca ati reusi sa scrieti povestiri ca şi Cehov şi cateva romane dostoievskiene. Sunt fericit că existati şi scrieti si sunt profund nefericit pentru faptul ca nu va voi cunoaste, poate, niciodata… Daca imi lasati o adresa, va trimit opul in care apareti ca personaj si autor.

21 iunie 2009 | 23:18

Maestre, vă rog eu mult, repovestiți ’’Fata din dafin’’ pentru adulți! :kissing: :blush:

22 iunie 2009 | 1:48
Iulian:

cum va place?

poveste gotică din bărăgan

la poartă mor măslinii verzi şi-n curte nu mai vin caleşti
în turnul suspendat apar din când în când neprihăniţi
ochii fecioarelor de soi fluidizate şi cuminţi
şi sub oftatul lor aprins se-nmoaie sticla din fereştri

pe drum ridică vântul prafuri şi le izbeşte îngrădind
în mici celule câte-o frunză. e doar tăcere în răscruci
câte-un gândac de colorado se-nghesuie pe sub uluci
şi-n fruntea umbrelor sleite izbeşte soarele cu jind

iar la răstimpuri o fecioară ca acrobaţii fără oase
ţinând clăbuci de somn în jurul corsetului şi la picioare
şi-aruncă trupu-n simfonia casant-a rocilor poroase.

plutesc ca steaguri la răspântii trenţe miloage şi jegoase
şi-n culmea zilei căptuşite în straturi simple de răcoare
pervazurile din ferestre stau trambuline înspre soare

26 iunie 2009 | 13:23

@iulian: Place „ținînd clăbuci de somn în jurul corsetului și la picioare”

26 iunie 2009 | 14:54

imi plac mult poeziile Dvs. si sper ca intr-o zi sa pot scrie si eu poezii, asemeni Dvs. mult noroc si multa sanatate…

adio..
petrecand adesea langa masa necurata,
vine femeia-nfumurata,
imi cere un foc si-o tigara,
caci diseara pleaca=n gara,

se suie in trenul cel nevazut,
si dispare-n necunoscut,
si nu o voi mai vedea vreodata,
pe dulcea si necurata fata….

o mica poezioara…;))…sper sa va placa…astept raspuns de la Dvs.:)

13 septembrie 2009 | 10:01

Citind promisiunea asta pişicheră – de condimentare cu piperuri şi alte mirodenii neruşinate a repoveştilor din piesele lui Will, îmi vine să spun ca băieţelul din bancul de mai jos:

Se cuvine precizarea că e vorba de însuşi Bulă. La vârstă preşcolară şi singur acasă. Înainte să plece la piaţă mama îi pune la pick-up (e banc retro, n-avem ce-i face!) un disc pentru copii.

Femeia stă pe la cozi o dată şi trei sferturi mai mult decât şi-a imaginat. Şi colac peste pupăză, la întoarcere aude de pe holul blocului glasul lui Bulă care strigă din răsputeri: Vreau, vreau, vreau, vreaaaaaaaaaaaaaaau!

Mama dă buzna în casă, speriată că i s-a întâmplat ceva băietului. Pe drumul spre camera lui aude din nou teribilul strigăt al lui Bulă: Vreau, vreau, vreau, vreau, vreaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau!

Femeia deschide uşa şi îşi vede odorul roşu de plâns şi de ţipete. Discul de pick-up tocmai spune: Dragi copii, vreţi să ascultaţi o poveste? Dragi copii, vreţi să ascultaţi o poveste? Dragi copii, vreţi să ascultaţi o poveste? Dragi copii, vreţi să ascultaţi o poveste? Dragi copii…

Aşadar… Vin şi eu şi zic: Vreau, vreau, vreau, vreau, vreaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau!

17 septembrie 2009 | 20:37
Lasa un comentariu

Comentariu