«
»


Cînd inima unei grădini e-un ciob de sticlă…

Scris la 18 octombrie 2008

Ce-ți amintește că ai fost și înger,

Tu cumperi murături; nimic nu strică

Să ai și-n pătlăgele moi răsfrîngeri

Și să plutești ,iluminat, în moarea

Spumoasă ce-nconjoară miezuri fleașcă

De dulci harbuji porniți ca o caleașcă

Spre Cerul Gurii; să le pipăi floarea

Cîrcelului cu limba-mpătimită

De-atîtea bunătăți descrise-n taină

În biblia ascunsă-n simpla-ți haină,

Cînd rage lung tristețea ca o vită

       Dusă-n ocol de Dumnezeu, la muls,

       Dintr-un nestăpînit și cald impuls…

1 comentariu »

....:

nici la luciat nu ma mai duc . de azi . sunteti niste odiosi simandicosi cu pretenti mega – pseudo acadaemice, atat . poti sa iti scrii singur cat vrei . esti un comunist nasol si manipulativ. si luciat. nici acolo nu ma mai duc . e mega plicticos. ciao.

si rusineaza-te ca nu imi dai comm-urile frei . comunistule.

18 octombrie 2008 | 18:22
Lasa un comentariu

Comentariu