«
»


Cîntec

Scris la 4 aprilie 2010

Mi-au îmbătrînit mîinile

De stat degeaba cu săptămînile.

Palmele mi s-au asprit.

Nu mai știu să înghit

Apa din cana adîncă.

Totul mi se întîmplă

Parcă alături. Mă uit ca prin geam,

Sprijinit de sticla rece c-o tîmplă

Ce nici n-o mai am!

 

 

8 comentarii »

Vai ce poem frumos. Tocmai ca nu spune nimic, ci e exact pe langa spuse, se coteste de la sine.

6 aprilie 2010 | 13:28
diamantul alb:

Dedublare intr-o stare de trezie-reverie!

7 aprilie 2010 | 19:32
M...:):

Cancíon

Por Emil Brumaru

Ajado se me han las manos
Por hacer nada en la hebdomada.
Mis palmas se me han vuelto a raspar.
No se más absorber

El agua de la taza honda.
Todo me pasa, al parecer,
Al lado. Como si fuera por el vidrío mirar,
Y sostenido en la ventana fría
Con una sien que ni es más la mía.

E o poezie foarte frumoasa:) Multumim, Domnule Emil Brumaru:) Cu drag:) Manuela

6 mai 2010 | 3:23
mona:

poemul acesta e o madlena.

16 mai 2010 | 9:13

cantec mut, de-asta suna atat de tare…

13 august 2010 | 20:50
clarisa ilie:

d’aia aveam io senzatia, maestre, ca intineriti …
no, n-are nicio legatura cu poezia asta, ci cu ceva ganduri abia citite despre cum privesti lumea, dupa 70.
la multi ani!
( dumneavoastra stiti de ce dracu suntem obligati sa facem urarea asta atat de rar?)

6 noiembrie 2010 | 0:29
emil:

Daca vinul este alb este normal ca sticla sa fie rece dar daca nici n-o mai ai,ramine sa privesti prin ea ca prin geam si sa vezi realitatea deformata,dupa cum si este,din nefericire.

25 noiembrie 2010 | 1:14
Lasa un comentariu

Comentariu