«
»


Constatare olfactivă

Scris la 6 noiembrie 2007

În lumea asta totul piere

Precum mireasma de muiere

Ce lasă-n urma ei durere…

14 comentarii »

tupeistu:

Ş-un dor nebun de revedere
A aventurilor trãite
Intre cearceafuri umezite.

6 noiembrie 2007 | 12:59

tupeistu@ : aventuri? de ce nu iubiri…

6 noiembrie 2007 | 13:18
tupeistu:

Cand nu eram decît noi doi
Copii nebuni cu ochi vioi
Iubirea calda dintre noi
Topind al sufletelor sloi…

6 noiembrie 2007 | 13:19
tupeistu:

(am bagat iubirea in strofa a II-a) :mrgreen:

6 noiembrie 2007 | 13:21
tupeistu:

In lumea asta totul piere
Precum mireasma de muiere
Ce lasa-n urma ei durere
Si-un dor nebun de revedere
Ale momentelor traite
Intre cearceafuri umezite

Cind nu eram decit noi doi
Copii nebuni cu ochi vioi
Iubirea calda dintre noi
Topind al sufletelor sloi,
Cind ne-am jurat sa fim mereu
Tu visul meu, eu visul tau …

6 noiembrie 2007 | 13:32

tupeistu@ : sfat:

topeşte-al sufletelor sloi
chiar între sînii mici şi goi! :grin:

6 noiembrie 2007 | 13:49
tupeistu:

sau, preluind corectarea dumneavoastra, o vad deja incheiata (cu licenta din versul 5), reluind simetric concluzia primului vers:

In lumea totul piere
Precum mireasma de muiere
Ce lasa-n urma ei durere
Si-un dor nebun de revedere
Ale iubirilor traite
Intre cearceafuri umezite.
In lumea asta totul piere …

6 noiembrie 2007 | 13:55
tupeistu:

De fapt de-abia astept sa o vad diseara crescuta cu totul altfel de oameni cu muze mai darnice decit a mea. :smile:

6 noiembrie 2007 | 13:57
tupeistu:

hobbitul (ultimul post)@ redutabilul umor brumarian nu se dezminte niciodata :lol:

6 noiembrie 2007 | 14:01
tupeistu:

Alta varianta: :idea:

In lumea asta totul piere
Precum mireasma de muiere
Ce lasa-n urma ei durere
Si amintiri chinuitoare
De coapse calde, foşnitoare
Pãstrînd în grotã-nsîngeratã
Iubirea noastrã spulberatã

6 noiembrie 2007 | 15:27
tupeistu:

:idea: mintea tupeistului de pe urma: :idea:

tristihul e perfect. de unde si pina unde sa ceara o dezvoltare? e vorba de o exemplificare a efemerului vietii prin raportarea la unul din elemente sale, mireasma de muiere, care mireasma are o insusire cu valoare generala: disparitia ei naste durere asa cum naste durere disparitia oricarui obiect al vietii. ce rost are sa o dam pe descrieri ale muierii si ale deliciilor sale componente care nu mai au nici o legatura cu ideea esentiala a tristihului : tot ce-i viu este efemer? de altfel, o minima atentie si as fi observat ca hobbitul nu adauga deja uzuala indicatie „de dezvoltat”. e vorba pur si simplu de o constatare, perfect trasata cu instrumentele poeziei (umorul y compris). concluzia : m-am grabit ca mireasa-n noaptea nuntii. :mrgreen:

6 noiembrie 2007 | 15:56

tupeistu@ iote! :grin:

6 noiembrie 2007 | 16:03
raluca:

d’apoi mirosul de barbat?
il caut in pat
il vreu al meu
inc-un pacat
sa ma mai faca vie
caci ard si nu ma stie

19 noiembrie 2007 | 16:29
Lasa un comentariu

Comentariu