«
»


"Copac sfios", iubirea-ntruna crește…

Scris la 17 mai 2009

Pîn’ se-mbulzesc pe crengi fructele mari,

Ascunse-n frunze, rotunjind cerește

Dorințele ce le purtăm, hoinari

Prin roua plină de primejdii grele,

Fără să știm că sîntem ocrotiți

De îngerii ce dau cu bidinele

Fluturi și flori, scoțîndu-ne din minți. 

Culesul va începe către seară?

Cine din noi va înțelege, blînd,

Că Dumnezeu în carne ne coboară,

Spre-a le lua cu mîna Lui din vînt?

    Și-a le mușca-n miezul mustos, cu sîmburi,

    Ca să simțim că nu mai sîntem singuri…

2 comentarii »

Mihai Biharia:

Draga Maestre, ce se intampla? Nu mai scrieti fara inspiratie, ca e pacat. Si in acest caz, Rilke nu v-a fost de ajutor….

17 mai 2009 | 13:32
Paideus:

Draga Mihai, pastreaza linistea, te rog. Internautii vor sa se minuneze in pace, citind aceasta poezie.
Tshhhh, liniste… (ca sa simtim ca nu mai suntem singuri)

17 mai 2009 | 19:34
Lasa un comentariu

Comentariu