«
»


Cu născociri voioase vin iar fluturi…

Scris la 12 februarie 2008

Să-ţi zăpăcească minţile şi nimbul

Pe care îl purtăm, mereu, cu schimbul;

Mie mi-l dai cînd vrei de praf să-l scuturi.

Mi-s mîinile mai omeneşti, mai pline

De dibăcii, tu-n aripi te împiedici,

Şi fulgii să ţi-i speli chiar ţi-e ruşine,

Căci gingăşii te-opresc; şopteşti lungi predici

Iubitei mele că e prea cîrlionţată,

Şi fustele-i se umflă de parfumul

Unei zambile ce-i aţine  drumul,

Privirile-i se îndulcesc deodată,

Strînse în pleoape, la un gînd anume,

Ascuns de Dumnezeu, ferit de lume… 

Lasa un comentariu

Comentariu