«
»


Cum cade roua peste tot ce e urît!

Scris la 13 februarie 2008

Cum creşte crinul dintr-un leş de mîţă!

Şi cum răzbate, tandră, de la gît,

Lumina ce-un topaz viaţa-mi aţîţă!

Nu te feri să-mi dai din palme calde

Chiar lucruri simple: mosorele, aţe,

Batiste-n monogram fin cu smaralde

Ce nimfele-ntre şale le răsfaţă,

Dulci evantaie, cioburi de oglinde

Sparte de zîne rele-n întuneric,

Pitici de-aluat răscopt, cu trupul sferic,

Ce vor de sfîrcuri sînii mici să-ţi prindă.

Şi-o să-ţi laud pînă şi mălaiul

Ce clocoteşte-ntr-un ceaun cît raiul!

5 comentarii »

Smeagoliţa:

Bună seara!
Smeagoliţa confuză. Smeagoliţa nu ştie cum recunoaştem un ceaun bolborosind, dacă e rai sau iad.
Smeagoliţa trage pe nări, să priceapă.

13 februarie 2008 | 18:56

Smeagoliţa: Pai aici ceunul e cît raiul, e clar… De bolborosit probabil că o face oriunde…

13 februarie 2008 | 19:03
Smeagoliţa:

Se-nţelege cum e aici… Eu aş fi vrut să aflu secretele, să pot recunoaşte un ceaun de rai de un ceaun de iad doar adulmecând de la distanţă…

13 februarie 2008 | 19:50
hobbitul:

@ Smeagoliţa : În ceaun de rai bolborosesc miresme de crini, limbi de şerpişori, mere cu miez dulce, puf de îngeri de la subsuoară… etc. În ceaun de iad fierb şoareci, brusturi, măsălariţă, coropişniţe, capete de balaur mort… etc. Se simte de la distanţă ce fel de ceaun este…

13 februarie 2008 | 21:37
Smeagoliţa:

Aş vrea să salvez brusturii. Mai bine să cadă roua peste ei.

14 februarie 2008 | 10:20
Lasa un comentariu

Comentariu