«
»


Cum caut eu mereu să-ţi intru-n voie…

Scris la 27 februarie 2008

Iubita mea cu cîrlionţi obraznici,

Îţi sprijin coapsa albă, la nevoie,

Trebăluiesc pe lîngă sînii harnici,

Să fie şi rotunzi şi tari în sfîrcuri,

Şi-i mîngîi bucuros şi cu răbdare,

Iar în amurg cobor pîn’la la picioare,

Ferindu-le să nu se-afunde-n smîrcuri,

Şi te ridic din mlaştini şi-ţi dau rouă

Vie să-ţi potoleşti poftele calde;

Şi-atunci ne este-atît de bine nouă,

Blînd adormiţi sub cerul strîns în falde

Ca într-un pat cu baldachinul dulce

În care-alături flori vin să se culce… 

Lasa un comentariu

Comentariu