«
»


Cum roade boala-n noi şi ne ferim…

Scris la 30 ianuarie 2008

S-o spunem chiar iubitei noastre albe!

Crini înlemniţi pe cruci de ţintirim,

Miezuri ce-şi putrezesc roua în nalbe,

Brînduşe ascunzînd bulb puturos,

Ca mai subţiri să năpădească-n pîlcuri,

Pe cît li-e ceapa cu otravă-n jos,

Lămpi moi cu gaz agonizînd în pîlpuri

Ce-abia-abia mai lumineaz-odaia

Cu vechi veşminte roase-ncet de molii,

Aoreola neagră-a îngerilor mari, de dolii

Păstrate-n taină, sugrumîndu-şi pălălaia.

Şi peste toate-un Dumnezeu ce cască,

Nemaidorind nici să ne recunoască… 

21 comentarii »

V.:

N-aş putea să spun „fiţi mai vesel, vă prinde!”. E prea bine aşa.
Dumnezeu căsca la 7.23. La 14.36 oare ce mai face?

30 ianuarie 2008 | 14:36

@ V. : Dumnezeu se uita cum mi se citesc „repartitoarele” puse la fiecare camera… de cineva venit anume pentru asta. Şi cum eu mă agit şi spun că e imposibil să mi se ia 4 milioane pe caldură, pe luna decembrie… Cam terestru Dumnezeul ăsta… ar trebui să intervină şi pe la facturi… chitanţe… să le mai micşoreze în mila lui mare…. :smile:

30 ianuarie 2008 | 14:56
V.:

Atunci să se uite cu binoclul întors – caz în care lucrurile, inclusiv facturile, s-ar micşora.

30 ianuarie 2008 | 15:01

@ V. : :smile: O ideie demnă de transmis lui Dumnezeu! Da, ar trebui să se uite cu binoclul întors la chitanţe şi chestii de astea… Dar atunci ce e mic ar dispare chiar! Ce ne facem cu Piticii? Cu mişunătoarea lume a furnicilor, a fluturilor, cu tezaurul de rouă al unui şanţ?

30 ianuarie 2008 | 15:20

@ V. Pe invers, Dumnezeu ar trebui să aibă un binoclu special de mărit! Un telescop din alea astronomice… Să poată număra alunelele iubitei goale şi suave… pînă la ultima, aia ascunsă-ascunsă, alunica esenţială!!!

30 ianuarie 2008 | 15:23
V.:

Binoclul măreşte, în mod obişnuit. Amuzant e cînd îl pui greşit la ochi şi vezi numai pitici-pitici.
Un telescop?… Şi oare n-aţi fi gelos pe acest Atoate-alunele-ştiutor?

30 ianuarie 2008 | 15:50

@ V. : Atenţie: Atoate-alunelele-ştiutor! Ba da, cred că mi-aş ascunde iubita in dulap! Să-i văd doar eu parfumurile de la subsuoara. Şi aş ţine-o doar în pantaloni lărgoşi, să nu-i ghicească nimeni rotunjimea albă. Însă ce să-i faci, măcar cu Dumnezeu trebuie să te pui bine, că cu Dracul avem de-aface chiar din rai, de o îndoapă pe iubită cu mere şi alte bomboane fondante… vai! Dar e dulce să ştii că Cineva execută contabilitatea asta la modul cel mai … Înalt cu putinţă. Alunelele nu cad nicicînd în derizoriu… pe cărarea lor se petrec nesfîrşite giugiuleli…

30 ianuarie 2008 | 16:05

@ V. Eşti al naibii de precisă, da, binoclul măreşte, nici nu trebuia să mai precizez asta; acolo eu făceam un pleonasm de fapt! Mici-mici… ei, nu chiar aşa de mici… şi cum naiba să vezi doar pitici? M-aş hazarda in cazul ăsta să spun mai degrabă că tu ai pitici pe creier! :smile:

30 ianuarie 2008 | 16:14
V.:

Nu, că aţi zis bine – un telescop! Ar putea face harta aluniţelor, ca un astronom, lucru imposibil pentru un muritor.

Precizia strică în unele cazuri, nu voiam să fiu precisă, ci să scot în evidenţă faptul că greşind (punînd invers binoclul) putem descoperi chestii drăguţe. Piticii sînt drăguţi, nu? Chiar şi cei de pe creier, mai ales că au un rol important: să facă bucle, bucle. Cum se îndreaptă-ntr-un loc, ei, hop, vin cu bigudiul… Că nimic nu-i mai trist ca un creier plat.

30 ianuarie 2008 | 16:19

@ V. Al tău se pare că e creţ rău de tot!!! :smile:

30 ianuarie 2008 | 16:31
V.:

:smile: Mă duc să-l spăl…

30 ianuarie 2008 | 16:35

@ V. Aoleu! Un creier spălat uită tot!!! O ia de la capăt… Ai grijă să ţii minte măcar că te cheamă V. !!!

30 ianuarie 2008 | 16:38
V.:

Cum?… :razz:

30 ianuarie 2008 | 16:47

@ V. : Scrie-ţi-l prin carnetele tale, fă un tatuaj pe pielea umărului cu V. ! Sau în orice loc ce-ţi încape iniţiala… Fuga… că nu mai ştii nimic…

30 ianuarie 2008 | 16:58

@ V. : Uite, se pare că nu mi-ai ascultat sfatul şi ai uitat cine eşti!

30 ianuarie 2008 | 18:23
V.:

Bună dimineaţa. Am trecut în fugă să vă spun că am scăpat! Cică ăştia cu creierul creţ natural nu păţesc nimic la spălare. Rişti doar o uşoară decolorare, dar vorbesc cu O elevă, ea se pricepe la nuanţe.

31 ianuarie 2008 | 9:46

@ V. : Mă bucur că ai memoria creţă naturală, deci intactă… chiar mă speriasem. Da, „o eleva” ştie cîte nici nu bănuieşti, mai ales că-şi schimbă culoarea limbii după cum se simt piticii!!!

31 ianuarie 2008 | 12:49
tupeistu:

da, când există simţire benoclarea devine inutilă. de pildă, un pitic pe cât de mititel pe atât de pervers, virusul gripei, l-a simţit din plin zilele astea ultrasensibila mea cocoaşă, fără să aibă nici măcar un lornion la dispoziţie :grin:

31 ianuarie 2008 | 13:13

@tupeistu: A, ai apărut… Ei, fiecare cu gripa lui! Mai nasol e cînd ţi se gripează motorul la maşină…

31 ianuarie 2008 | 14:06
tupeistu:

griparea motorului e ca blocatul liftului între etaje, valoarea ei depinde foarte mult de conjunctură… o pană de motor venită la momentul oportun poate fi chiar esenţială :mrgreen:

31 ianuarie 2008 | 14:42
tupeistu:

… şi de fapt, mi s-o fi gripat un pic şi creieraşul de nu băgai de seamă că era vorba de pitpalac (sau o fi vreo gripă freudiană!)

31 ianuarie 2008 | 15:28
Lasa un comentariu

Comentariu