«
»


Cum se apropie un zid de fluturi…

Scris la 14 martie 2008

De pieptul nostru şi ne-apasă dulce…

Aş vrea trupul tău alb să mi se culce

Alături, părul iar lin să ţi-l scuturi,

Cîrlionţat, cu gura eu să-l mîngîi,

Şi să-ţi şoptesc nimicuri, să mă tîngui,

Că prea îmi eşti tăcută cînd îmi dărui

Clipele dragi în care viaţa-mi nărui,

Şi mă cuprinde ca un fel de milă

În dup-amiaza palpitînd fragilă

Peste dulceaţa coapselor deschise,

O spaimă că trăim numai cu vise…

Ci Îngerul, cu degetul la gură,

Ne ceartă… şi ne-nvăluie-n căldură… 

1 comentariu »

Frumoase poezii. Mi-am cam pierdut simtul literar aici dar imi revin cind citesc asa ceva.

14 martie 2008 | 9:34
Lasa un comentariu

Comentariu