«
»


Cum trece cîte-o săptămînă, fără veste…

Scris la 8 martie 2008

Şi trebuie s-o luăm iar de la capăt!

Mereu am semne, sufletu-mi  blînd este

Purtat ca într-o vecinică poveste,

Roua se-ncheagă, razele-mi lin scapăt;

Mă simt ca în desişuri de pădure,

Pierdut, doar cu iubita lîngă mine,

Ce ştie-atît de dulce să murmure,

Şi blasfemii, şi rugăciuni de bine,

Şi împărţim deolaltă şerpi şi mure,

Şi ne-aplecăm pe margini de izvoare

Să luăm în palme nuferi plini de soare,

Şi prundu-l răscolim, strîngînd obscure

Fiinţe moi ce vieţuiesc în umezelă.

Apoi ne prinde-o sfîntă osteneală…

Lasa un comentariu

Comentariu