«
»


Cuprinde-mi viaţa-n cîrlionţii umezi…

Scris la 11 martie 2008

Acopere-mă-n dulcile-ţi lungi gene,

Vreau ca privirea ta-n pat să mă cheme,

Coapsele albe-ncet să te încumeţi

Să le desfaci în mîngîierea-mi lină,

Avînd sub şale perne moi ce-nalţă

Fesele coapte-n taina lor rotundă,

Ca toată pofta mea să te pătrundă,

Cînd zorile de rouă se descalţă

Şi intră-n case prin ferestre clare

Şi te învaţă că nimic nu doare,

Ci-i doar plăcere şi-i doar dăruire

Celui ce-ţi este prieten blînd şi mire

De rugăciune şi hălăduire

În caldele paragini de rai proaspăt…  

1 comentariu »

Frumoasa si nesperata alaturare: „prieten bland si mire”. Frumos, foarte frumos! Asta ar trebui sa fie citit de toti cei in cauza.

12 martie 2008 | 20:05
Lasa un comentariu

Comentariu