«
»


Dacă ții mult la cărți…

Scris la 13 octombrie 2008

Dacă ții mult la cărți, și mai cu seamă la cîteva dintre ele, se întîmplă să suferi adînc, să nu ai liniște ani de zile, știindu-le rătăcite pe undeva, prin casă, parcă ascunse de o vrajă rea și fără sfîrșit. Iar cînd le regăsești, uneori în cele mai neașteptate locuri, pe marginea paginilor lor te așteaptă însemnări făcute demult, atît de ciudate! Îți pierdeai o parte din sufletul tău și nici nu știai asta…

4 comentarii »

tupeistu:

Ce bine-i sa ai suflet citeţ!… Căci poate fi şi altfel : „De-aş prinde toate gândurile ce-mi colindă închipuirea! Le însemn pe marginile şi pe scoarţele cărţii lui Plutarc; numai că îndată ce le scriu, îmi fug din minte; iar când le caut după aceea pe hârtie regăsesc lepădături de idei descărnate, reci şi fără şir. Procedeul acesta de a însemna gândurile în loc să le las să se împlinească în minte e nefericit.” Ugo Foscolo, Ultimele scrisori ale lui Jacopo Ortis

13 octombrie 2008 | 19:00
V.:

Ce face sufletul pierdut la întîlnirea cu sufletul de acum? Sînt ca prietenii care nu s-au văzut de mult? Schimbaţi, fără mare lucru în comun? Sau ca iubiţii care se recunosc după vreo aromă, un gest, şi-s gata să o ia de la capăt, ca unul?

13 octombrie 2008 | 21:23

@ V. : Îți părea rău de ceva și nu știai de ce anume. Era tocmai partea aceea din suflet care tînjea să reînvie în tine, să se alăture întregului atît de bucuros cînd se poate închega din nou. Sîntem prea ușuratici uneori, uităm cine sîntem cu adevărat și doar o întîmplare ca asta, fericită, ne face să trăim cu toată puterea, să stoarcem aroma oricărui amănunt ce se dovedește a fi, pînă la urmă, esențial…

14 octombrie 2008 | 6:04

Niciodata nu mi-am pus problema asa, desi acum, gandindu-ma, sper sa-l pierd de tot, la fel, citind si insemnad. :smile:

15 octombrie 2008 | 10:35
Lasa un comentariu

Comentariu