«
»


De-aici începe o poveste nouă…

Scris la 1 aprilie 2008

Noi, cei ce-am scris, parc-am trăi degeaba;

Ne dau iar ghes şi grijile şi treaba

De a căra grămezile de rouă

Şi de-a găsi isprăvi mai minunate

Spre-a le împărtăşi la gura sobei,

Ne chinuim să aurim lacrima slovei

Şi gîdilim motani căzuţi pe spate,

Ce-ntre laboanţe smotocesc perdele

Cu ciucuri şi se-agaţ-apoi de ele,

Urcîndu-se pînă la grinzi în joacă;

Şi aşteptăm un basm blînd  să se coacă

Aşa cum papanaşii, într-o rolă,

Plutind în unt, tristeţea ne-o consolă…

1 comentariu »

Constantin Reaboi:

Hai să-mpărţim şi altora din taina
ce-am desluşit-o aproape pe de rost,
să tăbărâm în suflete de-a valma
căci moartea ne aşteaptă după colţ
şi s-ar putea să nu ne înţeleagă,
s-aştepte să fim pregătiţi,
să degustăm iar vinuri, hai degrabă,
şi de femei să fim din nou iubiţi,
să ne desfete rând pe rând, feeric,
magia lor, ca-n vechile-erezii,
iar noi, uitând de întuneric,
să le cântăm fiinţa-n poezii.

13 februarie 2013 | 1:43
Lasa un comentariu

Comentariu