«
»


De ce ești rea și tot mereu te mînii…

Scris la 31 decembrie 2008

Privește, anii au căzut pe preșuri

Ca niște flori mărunte, calde leșuri;

Și doar le-am fost, preapofticioși, stăpînii,

Le-am stors arome crude și secrete,

Tămăduindu-ne și sufletul și trupul,

Ne-am bălăcit rîzînd și fără scrupul

Și ne-am iubit topiți și pe-ndelete

În miezul lor de-amiază toropită

De razele trecute printr-un înger

Ce ne păzea c-o grijă infinită

Să nu ne spulberăm de-așa răsfrîngeri

      Crude și tari trimise de un  soare

      Ținut pe cer de Dumnezeu ca o iertare…

Lasa un comentariu

Comentariu