«
»


Deodată roua sfîrîie pe preşuri…

Scris la 4 martie 2008

Înfierbîntată, pe oglinzi încet se lasă

O ceaţă ca un voal mov de mătasă,

Cînd prin odaie treci şi-n joacă presuri

Obiecte mici, cu cearcăne vrăjite

De întîmplări ce n-au fost niciodată;

Însă în mintea ta se iscă, iată!

Balaurii… şi sufletu-ţi inghite,

Şi te răpesc, te duc în mari palate

Să zaci doar pentru dînşii pe divane,

În dup-amiezi cu iederi pe tavane,

Şi să le scarpini solzii de pe spate,

Şi să-i hrăneşti cu mierea grea din tine

Prelinsă dulce şi fără ruşine…

Lasa un comentariu

Comentariu