«
»


Depresie de zile mici… ( de dezvoltat )

Scris la 15 noiembrie 2007

Plouă, cubanezele iau bătaie de la italience la volei, cărţile se dărîmă din teancuri la cea mai uşoară atingere, cafeau dă în foc, uşile scîrţîie sinistru, neunse la balamale de ani de zile, muşte amorţite, trezite brusc de căldura caloriferelor, bîzîie aiurea, apoi cad late, mă tai lîngă nas cu lama cînd mă bărbărieresc, plus că se opreşte apa caldă, liftul nu merge, ca în ultima vreme, aşa, de-al naibii, cutiuţa poştală se înţepeneşte, nu-mi pot scoate ziarele, pe masă vazele au crizanteme veştede în ele, amintirile se şterg încet-încet, Dolhasca e un paradis pierdut, doar din cînd în cînd mai adie un dor de femeile frumoase de acolo, cu mireasma lor alintată, nostalgică, provocatoare…  provincia  mă înghite… strada mă copleşeşte… şi cîte şi mai cîte… Dar vorba titlului ăluia, parcă Peter Cheyney, Ce le pasă Damelor!!!

9 comentarii »

amatorul:

ploua, si ce daca? deschid ochii fericit ca traiesc, ma fac comod in fotoliu si iau filele cartii la lins pana ajung la semn, caut in zadar, pe fereastra ceva ce sa ma atraga, ma lipesc de calorifer si ma adancesc intre randurile scrise. ce frumoasa este viata

15 noiembrie 2007 | 10:36
razvanel:

Lasati melancolia, domnule Brumaru, lasati atmosferele gen Satantango (CAP-ul de la inceputul filmului m-a scos din minti), lasati-le, va rog, buna dimineata!

Astazi ne-am trezit. Aici sunt 4 grade si e soare. Am un deadline peste 7 ore. Luna aceasta subiectul revistei este „Pornografia: concetto e carne”. Ascult muzica unor focsaneni iar pentru cine nu s-a prins ca e o revista italiana, le spun ca inseamna „Pornografia: concept si carne”. Revista e la inceputuri, are grafica cu dichis, e scrisa de studentii/profesorii facultatilor umanistice din Perugia si e construita tragand cu ochiul la Dilema si la ID. Na ca, pe furis, subtil, erotic chiar, ii colonizam si noi. :evil:

Am inceput la plural pentru ca am discutat aprins, dis-de-dimineata, cu EA, pufaind vartos mahoarca (cumpar numai pungi de 40 de grame; tutun varsat, englezesc), despre imaginarul erotic al femeilor si mai ales despre de ce nu exista o iconografie la fel de bogata a nudului masculin. ELE (Ea + prietenele) s-au consultat ieri pe aceeasi tema si au ajuns delicios la concluzia ca prefera sa se uite la muieri si ca Playgirl e vax-albina-crema-feminista. Mai mult: barbatoiul cu tzurtzurele atarnand si pozand in pozitii le face sa se hlizeasca. Hait!

Si-au pus tot felul de intrebari, s-au uitat pe site-uri ace brice, au confutat puternic teoria conspiratiei masculine (e la moda prin occident – cica le-am fi spalat creierul!) ajungand la concluzia ca alde Virginia Woolf sunt niste frustrate si ca au avut tot timpul sa se „emancipeze” dar n-au facut-o.

E o zi minunata. De astazi le iubesc si mai vartos. Ma doare nespus ca nu pot sa-mi aleg titlul pe moldoveneste pentru ca, tradus in italiana, nu-si pastreaza nici un pic din vulgaritatea taraneasca. As fi umplut o pagina intreaga cu text desucheat si acidulat ca sifonul. Deasupra, sus de tot, cu litere de-o schioapa: „Greva ratata a chizdii”. Buna dimineata domnule Brumaru!

15 noiembrie 2007 | 12:17
tupeistu:

te-aşezi in faţa calculatorului, dar un şurub buclucaş, despre care aveai sã afli, dureros, cã susţine întreaga osaturã a scaunului ergonomic, cedeazã. Cedeazã spãtarul, cedezi şi tu implacabilei legi a gravitaţiei, prãvãlindu-te pe covor. Rãmîi cu zgaibanacele-n sus cîteva zeci de secunde bune, într-o stare de stupefacţie vecinã cu tîmpirea. Te remontezi în cele din urmã cu dificultate, remontezi şi scaunul…

te-aşezi în faţa calculatorului, porneşti maşinãria, aprinzi monitorul şi … poc! un firicel de fum alb şi miros de ebonitã arsã. kaput monitor. te-arunci în maşinã şi demarezi în trombã, destinaţia – magazinul de calculatoare. vãzut, plãcut, cumpãrat. ieşi fericit din prãvãlie cu proaspãta achiziţie în braţe. lîngã maşinã, un tablagiu îţi dreseazã un proces-verbal pentru parcare neregulamentarã. mãcar de-ar fi fost colega lui blondã ce-l amendeazã languros pe şoferul din dreapta, dar nu, pentru tine nu s-a gãsit decît melteanul ãsta burtos, cu mustaţã pe oalã. in fine, asta e. n-o sã laşi acum o amãrîtã de amendã sã îţi strice ziua. aşa cã alungi din memorie episodul şi zoreşti spre casã, trãind deja în minte fericitul moment cînd toatã aceastã tevaturã va fi luat sfîrşit. şi iatã-te din nou acasã. desfaci cutia, scoţi polistirenul, extragi monitorul mirosind a nou, scoţi mufe, bagi mufe.

te-aşezi in faţa calculatorului, mormãi un doamne-ajuta!, îi dai drumul emoţionat şi … merge!!! rãsufli uşurat, deschizi browserul, tastezi cu rutinatã dexteritare: http://www.hobbitul.ro, te pregãteşti sã prizezi noile posturi cînd… constaţi cã ţi-a cãzut netul.

15 noiembrie 2007 | 12:35
vic:

//… doar eu pe trepte ca gonit plingeam
si te rugam: ia-ma hai ia-ma in brate
si mingiie-ma ca m-am nascut.//

[nu eu am scris, ci Odysseas Elytis si a luat nobelul pentru asta]

15 noiembrie 2007 | 12:38
ditamaya:

Dezvoltata, depresia de zile mici s-ar transforma, ar deveni altceva, s-ar metamorfoza.
Dintr-o depresie de zile mici , odata dezvoltata, am constata cum ies aburi , cum aburii devin vorbe in aer.
Avand o depresie de zile mici;o dezvoltam si iata-ne devenind pe data sef de birouri surescitat
tzipand la dactilografe ca nu si-au terminat de lacuit unghiile inainte de predarea materialelor destinate trustului superior la ora noua si jumatate:”Ne inghitee, suntem miiici, daca nu dactilografiem totul pina la ora zece, trustul superior se extinde si n-o sa mai pupati prima de sarbatori”
Asa ca daca tot dezvoltam depresia de zile mici macar s-o facem ditamai..

15 noiembrie 2007 | 13:02
hobbitul:

tupeistu@ : culmea e că chiar a căzut azi o dată! :mrgreen:

15 noiembrie 2007 | 13:21
tupeistu:

hobbitul@ : de-acuma mai bine tac, cã cine ştie ce se mai întîmplã :lol:

15 noiembrie 2007 | 13:52

unele conversatii nu raman uitate si ce fain e…
iar unii oameni intineresc cu trecerea anilor… si asta e si mai fain.
intre timp mi s-a infundat nasul si prin urmare microbii nu ar mai invada spatiul de un centimetru

15 noiembrie 2007 | 15:05

intereseaza pe cineva ca azi nu sunt deprimata…?!

anyway, maine va fi si mai mica. ziua. cheer up

in fiecare zi se lasa sec
apusul peste tone de zoloft
prescrie-mi o reteta pe un cec
cu-alinturi, endorfine plus un moft

bianca…?

15 noiembrie 2007 | 15:07
Lasa un comentariu

Comentariu