«
»


Diavolul de după amiază (de dezvoltat)

Scris la 9 noiembrie 2007

Cel care te ademeneşte cu bile de fildeş (să le pipăi, să le lingi, să le rostogoleşti pe trupul gol, tolonită pe pat, dintre sînii cu sfîrcuri late, capturîndu-le între coapsele albe, lacome, umede…), cel care transformă parfumuri abia adiind în adevărate halucinaţii, corpuri vibrînd deasupra ta, suflîndu-ţi în obraz, înfierbîntîndu-ţi imaginaţia şi aşa uşor dereglată de tînjeală nesfîrşită, cel care îţi taie respiraţia c-o apăsare moale pe gura întredeschisă, cel care clatină clopoţei de argint lîngă urechea ta…  

39 comentarii »

bianca:

@ Cel pentru care sinele s-a dizolvat intr-o formula, una oarecare, la fel e exacta ca ora mortii pe o foaie de control, scrisa de o asistenta ciudata, careia nu-i pasa. Doar o asistenta care vrea sa iasa din tura.

9 noiembrie 2007 | 17:03

bianca@ : mi-am adus aminte de asistentele de la balamuc… vreo două erau mortale…

9 noiembrie 2007 | 17:17
bianca:

@hobbit Sint convinsa. Si, mai respiri?

9 noiembrie 2007 | 17:53
rilu:

Diavolul de dupa-amiaza care pandeste de dupa perdele grele si parfuite lumina care se culca pe trotuare… diavolul de dupa-amiaza care tremura de frig si de pofte, de oboseala si de frica… diavolul de dupa-amiaza care si-a furat timpul si l-a ascuns in poduri si l-a lasat acolo sa se invecheasca…
Diavolul asta era candva puternic…si ca sa fim mai precisi, pe vremea aceea el se numea diavolul amiezei- cand soarele cadea perpendicular crestet si pana si umbra, deja imateriala, disparea. Ei bine, atunci, in desert, diavolul asta il tenta pe insusi Isus, oferindu-i glorie lumeasca. Mai tarziu, se multumi sa bantuie pe la orele amiezei (si dupa-amiezei) prin manastiri. O moleseala galesa se cuibarea in sufletele credinciosilor si lehametea si indoiala, si o tanjeala dupa ceva necunoscut si vag, o pofta de a lasa totul de rapa… si a pleca aiurea…
Dupa care, diavolul nostru se cam plictisi, si hotari sa schimbe locul. Asa ca pleca in lume (uite ca si pana si diavolii se laicizeaza !). Si pare-se ca a hotarat sa devina diavolul care pune la incercare (aproape) jumatatea masculina a omenirii tentand-o cu (aproape) jumatatea cealalta : deci diavolul (infernal) al sexului. Dar, pentru ca traim intr-o societate care tinde spre specializare, trebui sa-si reduca aria de influenta- asa ca, acum are o tinta si mai precisa: barbatul la jumatatea vietii. Si un termen stiintific, recunoscut de psihologi si sexologi : criza de la 40 (si +). Simptomul principal : indragosteala barbatului in cauza de o nimfeta, o lolita (nu neaparat minora, dar indeajuns de tanara ca sa poata fi fiica (ne)fericitului). Simptomuri secundare : frica paralizanta de a nu mai putea atinge niciodata carnita frageda, vise erotice cu cearsafuri ude, imaginatie murdara si nemasurata si tot arsenalul de bale si secretii aferent.
Trebuie sa marturisesc, evolutia lui viitoare, ma face taare curioaasaa (era sa scriu cuvioasa !).

9 noiembrie 2007 | 17:54
bianca:

@hobbit Eu am ajuns intre doctori – toti masculi, iti dai seama – dadeam singe pe nas ca la robinet. No, si apare un doctor cu superchimie, si cu buci corespunzatoare, io, gata, sa imi dau pijamaua jos. Nu, nu zice el, doar sa va ascult. Am crezut ca mor de ciuda. Sa nu vrea el sa imi vada tatzele-mi sublime? Ce fel de medici sint astia?

9 noiembrie 2007 | 18:00
bianca:

:smile: In momentul in care concursul timpit de venerare a perosnalitatii maestrului si bla, bla, bla o sa iti trimit si eu o proza scurta si isterica despre cum faceam pipi impreuna cu fratele meu, cind eram mici, cu putzele lipite. Magic, androginul strikes back.

9 noiembrie 2007 | 18:12

bianca@ : :oops:

9 noiembrie 2007 | 18:13
bianca:

sunt BIANCA, dai un miel

9 noiembrie 2007 | 18:15
bianca:

:mrgreen: too late

9 noiembrie 2007 | 18:20
Ironistul:

bianca draga, chestia cu tatele sublime mi-a placut. de ce sa scrii despre fratiorul tau cand ai putea sa scrii despre cele doua „surioare”?

9 noiembrie 2007 | 19:18
Ironistul:

cand citesc blogul Hobbitului imi vine sa vorbesc moldoveneste, ca in copilarie. de fapt, mi-am dat seama ca, desi poti ajunge sa vorbesti fara accent, dulceata limbii si a firii de moldovean nu dispare. niciodata un moldovean nu ajunge sa se molipseasca de uscaciunea munteneasca.

9 noiembrie 2007 | 19:21
bianca:

@Ironistul Ce surioare, bre? sint ale mele asa cum ai tu – presupun, nu dau cu parul- doua coite. Stiu ca stirnesc panica in trafic, dar, daca ma intrebi, habar n-am. Ce, nu am vazut coitze? :grin:

9 noiembrie 2007 | 19:39

binca@ : lauda de sine nu miroase bine! :mrgreen:

9 noiembrie 2007 | 19:42
bianca:

era atit de evidenta febra mea de fi vant si nimic altceva, incat se pare ca nu s-a intimplat nimic

9 noiembrie 2007 | 19:43
bianca:

@hobbit Ce lauda?

9 noiembrie 2007 | 19:45
bianca:

@aaaa
in ceea ce priveste tzatzele. Pai, de unde sa stiu eu daca nu mi s-ar fi povestit despre ele? Doar nu crezi ca imi ridic o oda??????

9 noiembrie 2007 | 19:47
Mino:

Bianca, ori e proza, ori e cu fratele.
Sau nu e nici, nici.

9 noiembrie 2007 | 19:51
bianca:

si, in orice caz, am descoperit un banc, gen radio Erevan. De ce sunt coitzele nefericite? pai, uita-te la vecini

9 noiembrie 2007 | 19:51
Ironistul:

cand folosesti cuvantul coite, o faci pentru a le deprecia, pentru a le alinta sau pur si simplu pentru ca a spune coaie suna prea direct? am evitat, dupa cum ai vazut, sa pun coaiele intre ghilimele. pula, dupa cum singura spui ca ai aflat, nu stie carte.

9 noiembrie 2007 | 20:00
bianca:

@ironistule Mi-e si rusine dar si mor de ris. Tu stii cum respira coaiele? E extraordinar, dar nu vreau sa amestec varza cu capra. Respira in flux, ca si sinii, ca si multe altele care, in nici un caz nu tin de sex. Te-ai gindit vreodata la flux si reflux, la miscarea planetei in jurul soarelui. Totul se leaga, doar nu iti imaginezi ca ma feresc. Numai ca pentru mine cuvintele inseamna una, iar pentru altii, alta.

9 noiembrie 2007 | 20:08
bianca:

@ironistule, doar asa, pentru curiozitatea mea, cite gauri au femeile?

9 noiembrie 2007 | 20:09
Ironistul:

bianca, cu gaurile: depinde pana unde vrei sa mergi. iar chestia cu fluxul si refluxul e atat de complexa, incat mai bine ca n-am inteles nimic.

9 noiembrie 2007 | 20:18
bianca:

@ :smile: Asa ma gindeam si eu. Esential este – mi-a povestit cineva – ca daca nu sintem indeajuns de lucizi – nebunia e lucida – ratam cele mai importante momente. Femeile au o gaura in plus, dar nimeni nu vorbeste despre felul in care coitzele se regrupreaza si se misca intr-un mod absolut fascinant. Tre sa recunosc, eu eram cu ochii in patru

9 noiembrie 2007 | 20:31
bianca:

si, da, cred ca depreciez coaiele, tu nu o faci?

9 noiembrie 2007 | 20:34
tupeistu:

hobbitul@ multumesc de ajutor. las ca o sa cresc eu candva si nu te mai obosesc :smile:

9 noiembrie 2007 | 20:44
Ironistul:

nu.

9 noiembrie 2007 | 20:46
Mok:

à propos de flux si reflux.
Se zice ca un marinar (Presedintele), l-ar fi intrebat pe un doctor (Hobbitul):
– Cind e flux, marea de unde are apa in plus?
Hobbitul a dat din umeri a necunoastere, dar l-a intrebat si el pe Presedinte:
– Pula cind se scoala-n sus, de unde are carne in plus?
Tacere.

9 noiembrie 2007 | 21:00
bianca:

@bianca ride in hohote cu clopote. E dintr-o poveste, dar tot rid

9 noiembrie 2007 | 21:02

tatele este mult mai frumos spus decat sanii.

dupa cum stii,
de-o vreme’ncoa
ai devenit planeta mea.

cant iti simt corpul langa mine
imediat fluxul imi vine
cand ne oprim si ne e bine
este reflux, ca nu mai tine.

9 noiembrie 2007 | 21:08
bianca:

@Mok Am facut Istoria si Teoria Artei. Pula nu are muschi si nu va avea in veci, asta asa, in trecere

9 noiembrie 2007 | 21:12
Mok:

Cea mai veche atestare ca romanii au fost primii in Ardeal, o datoram coaielor. Asa ca nu le mai birfiti!
Iata dovada.

Când pe-aici trecu Attila
Să ne ia pământ cu sila,
El trecu şi prin Ardeal
Călărind pe-un falnic cal.

Ajungând la Tisa Mare
Şi-opărindu-se la COAIE
Coborî să fac-o baie.

Insă, când ieşi la mal,
Pula haine, pula cal!
Ei, şi-atunci poţi să mai zici
Că n-au fost români pe-aici?

9 noiembrie 2007 | 21:28
bianca:

@ minimalioan Nu am rabdare si nici nu imi pasa. Ceea ce scrii e gunoi, in alta parte sta frumusetea

9 noiembrie 2007 | 21:32
tupeistu:

bianca@ stii ca odinioara maciuca avea os? a disparut intre timp prin selectie naturala, sa aiba femelele un indicator al sanatatii masculilor: se inalta=sanatos, daca nu,nu :mrgreen:

9 noiembrie 2007 | 21:44

:mrgreen: se pare că diavolul v-a incitat pe toţi… sau bianca!

9 noiembrie 2007 | 21:45
Sonia:

O dilema: ce legatura e intre blindetea textului de mai sus si toata zarva de sub el?
Nu astept raspuns.

9 noiembrie 2007 | 22:03

sonia@ : :smile:

9 noiembrie 2007 | 22:25
diriga_de_chimie:

cunosti oamenii nu dupa nume, ci dupa nick-uri si id-uri… asta da singuratate! incorigibila!

9 noiembrie 2007 | 22:56

pai frumusetea nu sta in ceea ce scriu, asta e clar chiar si pentru mine! ci in ceea ce citesc altii :mrgreen:

9 noiembrie 2007 | 23:07
podoava de tinichea:

dupa toata aceasta ademenire halucinanta, se trezeste speriata, incearca sa mai auda ceva clopotzei dar e doar un sforait, vrea sa mai simta un parfum dar este doar un iz de muchegai…unde-i oare visul ca doar viata ei este un vis? Mereu i s-a reprosat ca nu priveste oamenii in ochi, ca este prea rece si rigida. Se aseaza pe o parte descarnata si isi aminteste cum si-a petrecut ultima zi din viata…era ca si in vis, halucinant de ademenitor

9 noiembrie 2007 | 23:41
Lasa un comentariu

Comentariu