«
»


Dolhasca răutăcioasă…

Scris la 11 noiembrie 2007

Am vista că eram la Dolhasca! Dar cîte schimbări… În cele două camere închiriate (un antreu transformat în bucătărioară şi o cameră imensă folosind la toate, mai ales ca dormitor) intram suind trei trepte late de ciment. Acum, gazda îmi făcuse o scară subţire, parcă din grisine, care se sfărmau dacă o întrebuinţam. M-am plîns ei, musafirii nu mai puteau ajunge în camera uriaşă… cădeau… Şi colac peste pupăză, în spatele casei, unde citeam de obicei, trîntit într-un şezlong comod, sub copaci, îşi mutase, în aer liber, pe un soi de postament, atelierul de tîmplărie… Adio linişte şi răsfăţ. Cum aş mai fi putut să citesc, cu dînsul trebăluind alături, geluind scînduri, foindu-se? În general, visul era disconfortabil, răutăcios… Cînd m-am trezit am regăsit polonicul dispărut de cîteva zile… Era amestecat printre nişte rufe proaspăt spalate… Mai rămîne să găsesc unul din cele două ibrice în care fac cafeaua, absent şi ăsta de vreo 3-4 zile… Afară e frig, copacii sînt goi, fără frunze, bat clopotele la biserica Sfîntul Dimitrie Balş, se aude şi toaca… Mi-e dor de o lectură copleşitoare, acaparatore, o carte care să-mi închidă viaţa între coperţile ei… Tînjesc a Proust… Dar parca mă îmbie şi Celine… Privesc nostalgic la cele trei volume autobiografice ale lui Canetti… Jocul privirilor, Facla în ureche, Limba salvată…

13 comentarii »

Astazi, dragul meu domn, avem aceeasi stare de spirit. Eu insa mi-am gasit cartea in filele careia sa ma ingrop si sa uit de frig, de cerul mult prea gri, de trandafirii inghetati din gradina. Acum il citesc pe Marquez- Dragoste in vremea holerei.
O intamplare bizara, dulce, pacatoasa a fost ca in pauza mea de lectura (10 min la 1 h) sa arunc o privire pe blogul dumneavoastra si sa descopar franturi de „frumos” si in realitate.
Multumesc pentru asta!
Gata, timpul a expirat. Ma intorc la carte cu ochii odihniti si mintea limpede.
Pe curand!

P.S. Cum beti cafeaua?

11 noiembrie 2007 | 9:58

rozana@ : deja la a treia cafea, dintr-o ceaşcă enormă, galbenă, uitîndu-mă pe geam cum vîntul îndoaie crengile goale…

11 noiembrie 2007 | 10:24

Eu sunt la a doua, ceasca tot mare, verde si ma las invaluita de propriile mele fantezii.
Azi imi beau cafeaua neagra, fara zahar.
Cateodata o mai stropesc cu scortisoara sau coniac.
Imi place sa cred ca am dezvoltat un adevarat cult pentru aceasta licoare extraordinara.
M-am oprit din citit. Nu ma mai pot concentra asupra nenorocirilor amoroase inventate de Marquez. Le am pe ale mele.
Inca sunt surprinsa de cat de usor comunicam cu ajutorul internetului. As fi vrut sa fi fost altfel. Sa ne ajute pasarile, sau poate norii care cuprind atat universul meu cat si pe al dumneavoastra, sau, de ce nu, vintul, pe care sunt sigura ca il priviti cu nostalgie.
As putea sa jur ca sufletul va freamata cand ii vedeti forta rasfranta asupra crengilor despuiate…

11 noiembrie 2007 | 10:55

rozana@ : ce aventuri amoroase poţi avea tu? şi-ncă nenorocite!

11 noiembrie 2007 | 10:59

Pai…el 56 de ani. Eu, 19 primaveri. Noi, ne iubim si suntem gelosi. Eu plang si il blestem pentru ca mai apoi sa il primesc cu bratele deschise si trupul fierbinte de dorinta in nopti de toamna tarzie.
El nu e doar al meu- e si al alteia de vreo 8 ani.
Eu sunt fericita cu firimiturile mele de amor, cu vocea lui, cu cartile scrise de el, cu felul in care ma alinta si in care ma iubeste, cu mainile lui, cu EL.
Nu ne iubim de mult, dar de suficient timp incat sa-mi dau seama ca nu ma mai pot juca, asa cum faceam inainte cu ceilalti, tratandu-i ca pe niste soricei nevinovati, cu care eu, pisica, ma jucam un pic inainte sa-i inhat.
E complicat si cum ne place noua sa spunem avem toate cuvintele cu „i”: imoral, indecent…s.a.
Deci, asta-i aventura mea amoroasa, nenorocita si a dracului de grozava!
Probabil ca ar trebui sa ma simt oarecum vinovata, sa exerimentez cine stie ce remuscare, dar in niciun caz.
Ma bucur ca el zambeste sincer cu mine, ma bucur cand se linisteste in mine, ma bucur cu atingerile noastre fugare din public, ma bucura gelozia lui copilareasca.
Am vorbit prea mult despre el, maestre, gata! Trec la a treia cafea.
Cu drag…

11 noiembrie 2007 | 11:22

E prima oara cand vorbim si deja mi-ati devenit confesor. Ciudat, dar intr-un mod placut. :smile:

11 noiembrie 2007 | 11:23

rozana@ : da, cam aveţi cuvinte cu i, probabil şi iubire !!! dar ce e aia imoral, indecent? :?: :?:

11 noiembrie 2007 | 11:58

El le-a nascocit si le-a alaturat noua, iar eu ma amuz folosindu-le. Daca le-as lua in serios nimic din tot ce avem n-ar mai exista.
Mai bate vintul?

11 noiembrie 2007 | 12:37

rozana@ : cum v-aţi cunoscut, cum a inceput? e totuşi o diferenţă de vîrstă… a patra cafea mare!

11 noiembrie 2007 | 13:05

Va trimit un mail.

11 noiembrie 2007 | 13:12

Am scris in mail tot ce era de scris, sper ca a ajuns la dvs-am folosit adresa data pentru concurs. :smile:

11 noiembrie 2007 | 13:37
diriga_de_chimie:

Laureatul premiului Pulitzer, scriitorul american Norman Mailer, a încetat din viaţă la vârsta de 84 de ani.

Mailer a câştigat prestigiosul premiu de două ori, prima dată în 1968 pentru „Armatele nopţii” şi în 1979 pentru „Cântecul călăului”.

11 noiembrie 2007 | 13:58
dirigu_de_mate:

Pentru diriga_de_chimie:

Un cretin mai putin.

Evreu degenerat din Brookly orbit de activismul comunist anti-american. Impreuna cu o alta comunista bezmetica, actrita Susan Sarandon, s-au dat peste cap si au reusit sa-l scoata din puscarie, pe cuvint de onoare, pe Jack Abbot, criminal devenit scriitor in puscarie, nascut intr-o cazarma americana dintr-un tata soldat american si o mama prostituata chinezoaica. La citeva saptamini dupa ce l-au scos la aer, a comis o alta crima. In Texas, sifiliticul ar fi fost executat dupa prima crima si am fi avut un motiv mai putin sa ii detestam pe \”progresisti\”. Din pacate, pedeapsa cu moartea nu se aplica in toate statele US.

Mailer a avut 6 neveste si opt copii. De una a divortat a doua zi dupa casatorie. Pe o alta a injunghiat-o la o pterecere. Cu un briceag. Dupa care, ofensat de suturile in cur din toate partile, o perioada scrie, ostentativ, doar despre violenta sexuala. Alcoolic si drug addicted toata viata.

Pulitzer nu inseamna o garantie de calitate, asa cum cred profesoarele de chimie din Romania. Acum citeva luni am citit unul din cele mai prost scrise romane care mi-au cazut vreodata in mina: Ten Days in the Hills de Jane Smiley, o alta pulitzera notorie.

Mailer, my ass…

11 noiembrie 2007 | 19:54
Lasa un comentariu

Comentariu