«
»


Duminica îngerul meu îşi pune…

Scris la 17 februarie 2008

Straie subţiri pe-aripile domoale,

Îngînă a plictis o rugăciune,

De-abia catadicseşte să se scoale

Din caldul lui culcuş, înghite-n grabă

Miezuri de măr, oh! chiar cu tot cu sîmburi,

Apoi vine la noi şi ne întreabă

Dac-am dori să fim o clipă singuri,

Fiindcă şi dînsul are-o îngeriţă

C-un trup curat ca lacrima de floare,

Ce îl aşteaptă veşnic la portiţă

De rai şi-i pregăteşte de mîncare,

Prăjind pe plite şerpişori şi fructe

Din care amîndoi or să se-nfrupte…

Lasa un comentariu

Comentariu