«
»


Duminică ploioasă…

Scris la 7 decembrie 2008

13 comentarii »

uca:

machiatã cu ambrozie
ochioasã

7 decembrie 2008 | 20:51
Smeagoliţa:

A nins! Am auzit noaptea, din bîrlog, cum ninge. Sînt nişte sunete anume, mai ales la prima ninsoare. Ştiam înainte să mă uit afară.
Dar acum, vai, trebuie să-mi încalţ bine lăboanţele şi s-o pornesc în căutarea darurilor pentru Smeagol.

8 decembrie 2008 | 11:27

…cu gnomi ascunși prin casă
Și cărți pe balansoar,
Miresme din armoar,
Bușteni troznind în vatră,
Și păstrăvi fripți pe piatră!

8 decembrie 2008 | 12:28

@ Smeagolița: Aici e frig sec, bate vîntul, e nevoie de manuși groase și fular înfășurat după gît. Iar pe dedesubt, de un plover gros, argintiu…

8 decembrie 2008 | 13:33
Smeagoliţa:

Acum curge apă de peste tot, trebuie să mă strecor atentă printre copaci. Mă deprimă iarna fiindcă, din motive de camuflaj, pielea mea, de obicei de un fermecător verde-brotac, mi se face cam gri-şoarece, cu tendinţe spre alb.

8 decembrie 2008 | 14:29

@ Smeagolița : Nu-i nimic, la căldurică, în fundul peșterii căptușite cu mușchiuleți cărămizii, pielea ta va deveni iar de brotak, chiar vei zice Oak! și vei sta ca-n visurile din adolescența lui Smeagol, pe nuferii de lacurile subterane, printre stalagmite și stalactite feerice, avînd grijă sa nu ți se înroșească coatele sprijinte de petale… și nici bărbița frecată de perna nufărului ocrotitor…

8 decembrie 2008 | 14:44
Smeagoliţa:

Dar ăsta-i chiar jocul nostru secret! Cînd eu mă deghizez în brotac şi-i zic la ureche Oak în nouă limbi străine… Iar el freamătă de plăcere, lipăind din lăboanţe prin peşteră şi apoi tot notînd rînduri secrete pe frunze…
Probabil e o reminiscenţă brotăcească a tuturor smeagolilor, ceva din vremuri străvechi, cînd încă mai înotam fără griji.

8 decembrie 2008 | 15:38

@ Smeagolița : Brotakul e idolul lui Smeagol! Îl ține ascuns într-o adîncitură de munte, se îchină la dînsul și-l roagă să-i îndeplinească toate dorințele…

8 decembrie 2008 | 16:48
Smeagoliţa:

Şi zeul Brotak i le-ndeplinea clipind des, cu o plecăciune ce făcea să-i pocnească fracul la spate. Oak! Şi rîdeau toţi copiii…

8 decembrie 2008 | 18:04

@ Smeagolița : Iar cînd fracul a pocnit, Smeagol a văzut cît de rotund e Brotak! Și s-a bucurat și mai tare, copleșit de mătasea minunii…

8 decembrie 2008 | 18:34
Smeagoliţa:

Şi-a încălecat pe-o şa, şi toate astea într-o duminică ploioasă, virată într-o ninsoare de luni.

8 decembrie 2008 | 18:36
dudi:

multumesc!mi-ati facut amandoi,hobbit si smeagolita,o zi de luni minunata

8 decembrie 2008 | 19:55
Smeagoliţa:

:razz:

9 decembrie 2008 | 10:47
Lasa un comentariu

Comentariu