«
»


Duşmanii Piticului Bun… (2)

Scris la 26 martie 2008

Îmi pun iar laţuri, îmi întind capcane,

Rînjiţii ce se-ascund pe după arbori.

Se sfătuiesc, ţes pînze  diafane,

Ca să mă prindă, dîndu-mă la tartori,

Acolo unde clocotesc cazane

Şi numai diavolii din iad sînt martori…

Nesinchisit răzbat prin ceaţa groasă,

Nu-i frînghie să-mi lege-n noduri grele

Gîndul ce-o caută, mă scutur de momele:

Prinţesa mă aşteaptă pe mătase

Întinsă, în lumina veşnic albă,

Cu sînii mici şi şoldurile pline,

Şi zilele le numără pe-o salbă

Făcută din smaralde şi rubine…

Lasa un comentariu

Comentariu