«
»


E luni și plouă, plouă, plouă…

Scris la 9 februarie 2009

14 comentarii »

dar in casuta virtuala a hobbitului mie imi pare ca e soare :-) Am cam lipsit nemotivat de pe blogul dumneavoastra, abia azi i-am vazut hainutele cele noi. place mult :-)

9 februarie 2009 | 13:49
Smeagolita:

Îmi plăcea foarte tare înainte, când se vedea şi ora postării.
La noi în pădure acum plouă, acum sclipeşte totul de picături uriaşe, într-un soare înclinat… Smeagol are un ceas cu coropişniţe care aleargă repede, ca secundare (sunt multe, fac de schimb, noapte şi zi), furnici roşii tropăie ca minutare (o duzină, de vârste diferite), iar ora e arătată de un limax somnoros şi suficient de leneş.

9 februarie 2009 | 15:08
Ana:

E luni si ploua ploua
Cu galbenus de soare
Din nori de coji de oua…

9 februarie 2009 | 17:14

lumea va rasari mai noua

9 februarie 2009 | 17:29
tiptil:

Ies cerşeorbi din coji de ouă,
Stropii le zornăie-n palmă.
Le plouă-n luni ca o sudalmă.

10 februarie 2009 | 10:46

@ Smeagolița: Invidiez asemenea ceas! Trebuie să aibă o mie de rubine într-însul și rotițe de cleștar amărui… :silly: :rainbow:

10 februarie 2009 | 11:22
Smeagolita:

Vai… S-a rotit şi limaxul cel leneş de douăzeci de ori pînă mi-aţi răspuns. Dar nouă, smeagolilor, ne place aşteptarea.
Da, e minunat ceasul, iar eu mai fac uneori o chestie: pap furnici şi coropişniţe! Efectul e delicios: stă timpul în loc.
:snail:

10 februarie 2009 | 11:25

@ Smeagolița : De ce nu înghiți, dintr-odată, chiar limaxul? Te asigur că iți va sta și mintea-n loc!!! :devil:

10 februarie 2009 | 13:08
Smeagolita:

Oricât de pofticios ai fi, nu e permisă decât înghiţirea secundelor şi a minutelor! Limaxul e unic şi tot mai otrăvitor, oră cu oră.
Dacă-l papi la ora două şi un sfert, îţi cade părul de pe ceafă.
Dacă-l papi la ora trei şi douăzeci, îţi creşte coadă.
Dacă-l papi la ora unu fără zece, îţi iese fum verde din nări.
Dacă-l papi la doişpe şi jumătate, ţi se lungeşte arătătorul.
Dacă-l papi la miezul nopţii – vai, nici nu se poate spune!…
Limaxul merge însă pupat la fiecare oră fixă, de încurajare.
:eat:

10 februarie 2009 | 13:51

@ Smeagolița : Dacă îl papi imediat după miezul nopții, ia seama bine, poate să ajungă la inimă și s-o lingă cu talpa lui cleiosă pînă tremuri de plăcere și îți pierzi mințile ca pe mărgele… :cat: :cat2: :dog: :inlove:

10 februarie 2009 | 14:14
Smeagolita:

Minţile ca minţile, dar timpul!… Ce ne facem cu timpul?
:clock:

10 februarie 2009 | 14:31

@ Smeagolița : Timpul, pur și simplu, dispare… :clover:

10 februarie 2009 | 15:41
Smeagolita:

Timpul ne lingea pe inemi…

10 februarie 2009 | 17:58
in casuta:

mi-aduc aminte de ziua asta de parca a fost ieri, ma uitam pe geam atat de copila si ploua si la mine cumva…

20 septembrie 2009 | 0:31
Lasa un comentariu

Comentariu