«
»


E-o-ngăduinţă-n tot ce ne-nconjoară…

Scris la 27 februarie 2008

Vor ierburile să ne logodească-n taină,

Crinii înalţi ţi-ajung la subsuoară,

Vîntul îţi scoate-n treacăt orice haină,

Ciupercile îşi storc otrava-n linguri

Şi strălucesc nevinovate-n rouă,

Fluturii nu ne lasă să fim singuri

Şi de aduc umbrele dacă plouă;

Şi zac în jur căpşune uriaşe

Ce-s numai bune de luat în gură,

Rîmele străvezii se-ntind gingaşe

Şi se-ncîlcesc, izvoarele murmură

Vorbele noastre de iubire-n unde;

Şi-o rugăciune tandră ne pătrunde…

Lasa un comentariu

Comentariu