«
»


Erau şi curcubeiele prea lungi…

Scris la 16 iunie 2008

Nu le dădeam de capăt niciodată!

Ne-mpiedecam de fluturi de poiată,

De rîmele clocind sub buturugi.

Strigam cuvinte fără de-nţeles

În aerul cald îngroşat de pulberi

Din care încercau să-mi deie ghes

Îngeri cîntînd sfîşietor din tuburi

Despre plecarea lor şi-a mea, tiptil,

Împreunaţi, cu mîinile-n aripe,

Şi clătinînd, eu capul, dînşii nimbul,

Printre miresme, raze şi risipe

De păpădii ce le duceam cu schimbul:

Globuri plăpînde, luate-n rîs de-o boare,

Peste cleştarul albelor izvoare…

Lasa un comentariu

Comentariu