“gogol-mogol”…
Scris la 15 februarie 2010
Citesc, cu nostalgie, că nevasta eroului principal din Disperare, Lidia, bătea cu lingurița un gălbenuș cu zahăr, într-un pahar, făcînd “gogol-mogol”, la fel cum proceda și maică-mea cînd eram mic și mă durea în gît! “Gogol-mogol” pentru Tuculuc, zicea dînsa, veselă…
Salut,
Daca va intereseaza un schimb de linkuri cu mine aveti aici:
Nume: Târgoveţul
Link: http://www.targovetul.info
Sa-mi lasati un replay la simplusgeo[at]yahoo[dot]com, va rog.
O zi buna!
Gogol-mogol suna a vraja-n fapt de seara…imi suna cumva cum ai zice sa cresti mare si sanatos..(gog-magog,referire la uriasii din vechime,puternici ,de neanvins).parca te arunca in timp inapoi aceste doua cuvinte,descantate incantate(ilo tempore)
Imi suna cumva ca ,,Leru-i ler,florile dalbe,, a descantec.
Eu credeam ca, mai nou, ii zice Google, pronuntat, desigur, in diferite moduri, dupa filotimia omului (vorba coanei Chiriachita, soacra nemuritorului Spirache Necsulescu).
draga maestru,
de ce nu mai gasesc in romania literara, la pagina 9, visare?
multumesc.
Va casatoriti cu mine?
“Disperare” este cea mai înţesată de bileţele, dintre cărţile lui Nabokov. De la “mint cu uşurinţă şi talent”, trecînd prin “…nu-i fericire-n lume, dar gîndul liber este”, prin “am avut un vis îngrozitor…”, apoi scena cu bucheţelul de violete, din gară, scrisoarea lui Felix de aproape o pagină fără nici un semn de punctuaţie, pînă la “O secătură ca tine ar trebui rasă cu toporul”.
Eu am o mare curiozitate;-Vi s-a ghcit vreodata in cafea?!