«
»


„gogol-mogol”…

Scris la 15 februarie 2010

Citesc, cu nostalgie, că nevasta eroului principal din Disperare,  Lidia, bătea cu lingurița un gălbenuș cu zahăr, într-un pahar, făcînd „gogol-mogol”, la fel cum proceda și maică-mea cînd eram mic și mă durea în gît! „Gogol-mogol” pentru Tuculuc, zicea dînsa, veselă…

8 comentarii »

Salut,

Daca va intereseaza un schimb de linkuri cu mine aveti aici:

Nume: Târgoveţul
Link: http://www.targovetul.info

Sa-mi lasati un replay la simplusgeo[at]yahoo[dot]com, va rog.

O zi buna!

15 februarie 2010 | 18:38
diamantul alb:

Gogol-mogol suna a vraja-n fapt de seara…imi suna cumva cum ai zice sa cresti mare si sanatos..(gog-magog,referire la uriasii din vechime,puternici ,de neanvins).parca te arunca in timp inapoi aceste doua cuvinte,descantate incantate(ilo tempore)

16 februarie 2010 | 16:16
diamantul alb:

Imi suna cumva ca ,,Leru-i ler,florile dalbe,, a descantec.

16 februarie 2010 | 16:17

Eu credeam ca, mai nou, ii zice Google, pronuntat, desigur, in diferite moduri, dupa filotimia omului (vorba coanei Chiriachita, soacra nemuritorului Spirache Necsulescu).

17 februarie 2010 | 7:46
apolodor:

draga maestru,
de ce nu mai gasesc in romania literara, la pagina 9, visare?
multumesc.

17 februarie 2010 | 11:45
cafeasitelina:

Va casatoriti cu mine?

22 februarie 2010 | 21:07
Gogo:

„Disperare” este cea mai înţesată de bileţele, dintre cărţile lui Nabokov. De la „mint cu uşurinţă şi talent”, trecînd prin „…nu-i fericire-n lume, dar gîndul liber este”, prin „am avut un vis îngrozitor…”, apoi scena cu bucheţelul de violete, din gară, scrisoarea lui Felix de aproape o pagină fără nici un semn de punctuaţie, pînă la „O secătură ca tine ar trebui rasă cu toporul”.

27 februarie 2010 | 11:36
diamantul alb:

Eu am o mare curiozitate;-Vi s-a ghcit vreodata in cafea?!

2 martie 2010 | 12:44
Lasa un comentariu

Comentariu