«
»


Hobbitul de marţi cu creierii saparţi…

Scris la 20 noiembrie 2007

Totul începe într-o dimineaţă banală de marţi…

11 comentarii »

…si incepe cu o cafea buna, pe urma cu…

20 noiembrie 2007 | 8:26

…cu o sedinta plictisitoare…si o secretara ce-si fatzaie nurii prin incaperea cu fotolii de plus portocaliu si trandafiri uscati…

20 noiembrie 2007 | 9:48

…cu miros de scorţişoară şi de gânduri obraznice care vin doar marţea…

20 noiembrie 2007 | 12:02

Diminetile banale de marti sunt altoite de vocea bruta a fratelui din prag: „Ana, e zece jumate. Si e… marti”.
Furtuna de haine, apa rece, fuga sa prind 69… cafeaua pe furis de la birou. O rutina care-mi anima zambetul in fiecare zi banala de marti.

20 noiembrie 2007 | 14:50
rilu':

totul incepe inr-o dimineata banala de marti… Nimic mai adevarat… m-am nascut intr-o dimineata banala de marti sau mai exact am fost alungata din pantecele mamei… am inceput scoala intr-o dimineata banala de marti … tata s-a dus intr-o dimineata (mi-e greu s-o numesc banala) de marti… Ce-i pasa timpului de maruntele intamplari ale vietii de om? Curge egal si indiferent, curge prin noi, clepsidre transparente bantuite de nisipuri umblatoare. Curge banal…

20 noiembrie 2007 | 15:35

si cata dreptate ai, din pacate.

20 noiembrie 2007 | 15:41

daca e marti, e belgia! pentru ca ma aflu in belgia printr-un complex de imprejurari si pentru ca ma simt bine citind despre nurii secretarelor din romania si despre gandurile obraznice ale femeilor frumoase din birourile si fabricile romaniei…

20 noiembrie 2007 | 16:00
rilu:

nimic mai adevarat… am venit pe lume intr-o dimineata banala de marti sau mai exact am fost smulsa din pantecele mamei… am inceput scoala intr-o dimineata banala de marti (ca luni inca nu eram inscrisa si plangeam in casa de spaima ca nu o sa intru niciodata „in randul lumii”- nu stiu pe unde auzisem expresia asta)… tata s-a dus intr-o dimineata ( mi-e greu s-o numesc banala) de marti…
Ce-i pasa timpului de intamplarile vietii de om? Nestiutele marti banale, mute, innebunite de durere si poate chiar de fericire, trec…

20 noiembrie 2007 | 16:04
graal:

:roll: :roll:
:roll: :roll: :roll:
:roll: :roll: :roll: :roll:
:roll: :roll: :roll: :roll: :roll:
:roll: :roll: :roll: :roll:
:roll: :roll: :roll:
:roll: :roll:
:roll: martea?

20 noiembrie 2007 | 17:58
Crocodilu:

Da, adevarat, trec…
Dar nimic nu trece cu adevarat complet, banal spus…
Totul rămâne acolo aşa cum l-ai lăsat…
Trece dar nu trece, de fapt…
Nimic nu e banal chiar dacă orice punct e un loc de intersecţie a o infinitate de linii centrifuge…
Asta e mai greu de văzut si de simtit decât banala zi de marţi, anume, faptul că totul începe.

(completare necesară la rilu; am intervenit doar la puncte şi la virgule)

20 noiembrie 2007 | 22:40

o dimineata de marti intr-o zi de 13 intr-o toamna mohorata ….. ce vremuri domne

20 noiembrie 2007 | 23:50
Lasa un comentariu

Comentariu