«
»


Hobbitul de miercuri te-ajută să-ţi strecuri

Scris la 21 noiembrie 2007

Tristeţea… Nu mai ştii cum se rostogoleşte roua pe frunza lată de brustur, cum străluceşte pe gardurile vechi, pe traversele liniei ferate, în iarba din şanţuri, ai uitat ghizdurile înverzite de muşchiul îmborbonat al fîntînilor familiare, cum îţi înmoaie filele cărţii uitate noaptea în grădina din dosul casei… O dimineaţă leoarcă de rouă, prin care treci pierdut… însoţit doar de îngerul tău ocrotitor… dînsul în urma ta, la numai cîţiva paşi, simţindu-i răsuflarea parfumată în ceafă, caldă, mîngîitoare, uneori precipitată de emoţia limpede a clipei. E de ajuns să întorci puţin capul, pe furiş, şi-l zăreşti… cu ochii uimiţi, mari, parcă speriat de materialitatea fragedă a frumuseţii lumii acestia… Şi atunci înţelegi că şi tu îl aperi pe el, îl obişnuieşti cu lucrurile, cu fiinţele, cu plantele, cu animalele… da, îl protejezi de singurătatea instaurată brusc în jur… Şi sufletul ţi-e mistuit de-o poftă adolescentină de candoare… Iar aerul răcoros  e pur, întremător, şi-l inspiri adînc, pe îndelete… încredinţat că alveolele plămînilor tăi hrănesc şi carnea transparentă a însoţitorului divin… 

24 comentarii »

Croco:

Ce frumos!!!
Şi foarte adevărat pe deasupra.
Şi precis ca un apometru!

21 noiembrie 2007 | 8:55
bubu:

apometru pentru roua :idea:

21 noiembrie 2007 | 9:28

@bubu : şi un gazometru pentru miresme! :shock:

21 noiembrie 2007 | 9:39

Da, da, si un luxmetru pentru …lux, si un ceas pentru inger.

21 noiembrie 2007 | 10:51
bubu:

a propos de miresme: j. joyce catre iubita, intr-o scrisoare
„… micuta mea basinoasa …. ” (baga, dom’le, gazometrul!)

21 noiembrie 2007 | 15:49
Mok:

Nu mai e nevoie nici de apometru. Unul a creat o masina de facut apa gramezi. Baga, dom`le, cintarul!

21 noiembrie 2007 | 18:59
tupeistu:

bubu@ : scriitorul francez Saint-Evremond, ne spune Dali, dupa ce si-a fericit iubita cu o asemenea mireasma, ar fi conchis, poetic : de chinuri inima mi-e plina/ si suspina/ vazand cit esti de-nnegurata/ si pe data/ un oftat de jale plin/ pe gura negasind rostirea/ pe alta parte nimeri iesirea :mrgreen:

hobbitul@ : unde am putut ajunge de la un text atit de frumos. dar banuiesc ca si asta face parte din farmecul postmodern al blogurilor

21 noiembrie 2007 | 21:15

Constientizand frumusetea intr-un moment extatic devii recunoscator paradisului mizer.
Je suis enchantee :smile:

21 noiembrie 2007 | 21:28
bianca:

@hobbit Frumos de pueril. „cu ochii uimiti, mari, parca speriat de materialitatea lumii acesteia”… Oau, pe bune? Cred ca chestia s-a scris de o mie de ori. Si in nici un caz un inger nu e uimit de lume. Il doare fix in basca pentru ca esenta lui e binele, nu se mira de nimica si nu se bucura de nimica. E Nirvana, maestre. Ingerii sunt inflexibili in bine, dracii sunt inflexibili in rau. Numai rebutul de om are posibilitatea de a alege si nici aia pe deplin lamurita. A, da, si „emotia limpede a clipei” e destul de limpede. Numai locuri comune, zau asa. Te transformi intr-o adolescenta a carei respiratie scrie pe geamuri versuri izvorite din puritatea sufletului ei de fecioara? Roua, ploua, zbor, amor, ventilator?
Si, se exista cistigator pentru concurs de pupat nas la urs? Si nu ne spui si noua ce se intimpla?
„Istoria uritului” s-a vindut pina sa apuc eu sa o cumpar. Nu sint sigura ca e ceva acolo de care sa nu stiu, dar… deh, au poze asa de frumoase!

21 noiembrie 2007 | 21:52
Cro:

Poate îi sugerezi matale Hobbitului ce să scrie.
Eventual poti să îi faci o listă cu expresii nefolosite până acum…
Îi poţi sugera şi câteva tehnici de aprofundare psihologică şi metafizică a textului…
Ce zici?
Se duce naibii brandu’, nu de alta! :smile:

22 noiembrie 2007 | 7:50
hobbitul:

@bianca : pe îngerul meu îl doare fix în nimb de rotunjimea fundului unei femei…în sensul că-i place pînă la durere…

22 noiembrie 2007 | 8:12

@bianca: daca nu-ti place ceva, iti muti privirea, nu-ti versi frustarile unde nu trebuie! maturizeaza-te!

22 noiembrie 2007 | 8:59

bianca, favorita mea. pacat ca nu te pot iubi altfel. foarte sexy textul, maitre. congrat.

22 noiembrie 2007 | 11:06
tupeistu:

rozana@: ce maturizare? mie imi aduce aminte de nenea ala din academia franceza : a mon age, monsieur, on ne lit plus, on relit. si omu’ avea o virsta. oricum, avantaj: tinerete minus bianca, tinerete plus hobbit :cool:

22 noiembrie 2007 | 13:33
bianca:

@ Phii, ce de reactii. Foarte draguti sinteti cu totii in solidaritatea voastra spontana. :grin: Rozana cea frumos curgatoare zi-mi si mie ce frustrari am, ca am provocat-o pe scenarista, dar se pare ca are treaba, n-am mai citit-o pe aici. Hobbitul a fost cel mai dragut, are simtul umorului, spre deosebire de mine care o sa ma usuc si o sa cad singura, spre deliciul tupeistului.
Adaam, cum m-ai iubi altfel, amice? Cu tocatorul de carne, probabil.

22 noiembrie 2007 | 20:25
tupeistu:

hmm…deliciu?! nici vorba, bianca, aici gresesti fundamental. sunt temperamental, dar nu am asemenea perversitati. deliciu ar fi sa vad neuroni consumati pe cauze autentice. de pilda, chiar m-ar bucura sa aflu cindva ca frecventarea gramaticii lu’ Panini e mai mult decit o simpla incordare de muschi.

22 noiembrie 2007 | 20:52
bianca:

@Tupeistu Okie, m-ai atins aici :grin: Las’ ca te prind eu la cotitura. Da’ Panini nu e incordare de muschi, este minunata relatia dintre ritual si limba. Mai ales ca avea banuiala asta de mica :grin:

22 noiembrie 2007 | 21:37
bianca:

aveam

22 noiembrie 2007 | 21:37

@bianca: trebuie sa stii cum sa primesti critici. sunt constructive de cele mai multe ori.
…si asta e ultimul meu comment legat de subiectul asta pentru ca nu vreau sa ajungem in stadiul „comentatorilor” de la „Gandul”, care se cearta tot timpul intre ei, reusind sa se abata de la subiect.
Aici personajul principal este Emil si e un tip al dracului de misto, prin urmare, pe el sa-l luam in seama!

23 noiembrie 2007 | 7:26

te-as iubi si cu celelalte simturi, dincolo de morala si nu impotriva ei. imi place ca te-ai fastacit si ti s-a deschis un vulcan mic in plex. nu tin sa recunosti asta…

spuneam ca aceasta relatie om-inger plimbandu-se prin gradina paradisiaca imi place si imi face bine. ingerul meu e, deseori, o scarba cu rang. ma tine infierat in limbo si-mi toarna pe gat mitilic. ma rog…

23 noiembrie 2007 | 10:59
bianca:

@ adaam Ce e mitilicul? Habar nu am. Si limbo stiam ca e un dans cam obscenutz, de plaja. Treci pe sub o prajina, parca :smile: Despre limb, in schimb, mai stiu cite ceva. Copiii morti fara sa primeasca botezul si filosofii antici, printre care – balsfemie – si Platon. In ce categorie te inscrii?

@Rozana Eu scrisesem despre textul lui Brumaru, tu scrisesesi despre mine. Si ce critici? La ce? Esti cam tralala. Savoarea numita Emil Brumaru am descoperit-o cam de multisor, vezi-ti, rogu-te, de treaba. Esti pe linga.

24 noiembrie 2007 | 21:17
tupeistu:

bianca@: am cautat in „Noul dictionar universal al limbii romane”. Limbo, printre altele, mai are un sens: „instrument de masurat orificii mici”, „a carui marime se modifica prin presiune, in functie de marimea orificiului in care este introdus” :oops:

25 noiembrie 2007 | 13:56

nu mai complicati lucrurile. limbo este vocativul de la limba. asa o strig eu pe ea: limbooo

tupeistu’, m-ai excitat. nu cu definitia, dar cu emoticonul ala „sunt timid, trateaza-ma!”. imi plac barbatii timizi si emil brumaru.

bianca, daca vrei sa vorbim, cauta-ma. esti ca o iapa naravasa de pe care mereu aluneca saua. platon? cine mai e si platon? pardau? nu-mi mai servi fragmente de cod lipsa cu dezlegarile afisate in piata publica. fii mai mult. mai bine. mai… stii tu cum. sau nu sti…?!

25 noiembrie 2007 | 15:49
bianca:

@tupeistu Ce misto! Habar nu aveam ca se masoara orificiul! Te cred pe cuvint, nu mai verific.
@adaam Esti cam boring, nu prea ma pasioneaza. Platon Pardau? Chiar ti se pare amuzant? Mitilicul tot nu stiu ce e. Cit despre cautat… stiu si eu… cauta-te singur, poate-ti gasesti ceva :grin:

26 noiembrie 2007 | 22:27
Lasa un comentariu

Comentariu