«
»


Hobbitul de seară

Scris la 11 noiembrie 2007

Ascultă ziua cum se tînguie în urma ta…

5 comentarii »

dependenta de vreme:

ascult…imi place…dar de ce imi place? azi n-am avut o zi tocmai buna. mi- a placut mai mult pentru ca vremea a fozt frumoasa si m-a impiedicat de la a fi deprimata. in ultimul timp deprimarea e la zi…incep sa obosesc..incep sa devin indiferenta..incep sa ascult cu placere tanguielile zilei pierdute, buna, rea; imi place si atat. nu stiu de ce. nu stiu. ziua e pierduta…mai ramne noaptea…

11 noiembrie 2007 | 23:18
morgana:

la ce bun sa se tanguie ziua….
mereu vine noaptea si adauga un pacat in plus

12 noiembrie 2007 | 0:01
rilu:

Urla vantul, urla lupii printre amintirile noastre. In spatiul dintre clipe se cuibareste vidul. Nimic nu e continuu. Totul curge. Totul se duce. Nu ne scaldam de doua ori in apa aceluiasi rau. Ruptura, gol. Incercam disparat sa lipim timpul, cu lut, cu saliva, cu secretiile noastre. Timpul nu vrea , nu mai vrea sa asculte. Se amesteca dupa legi nestiute, dac-o mai avea vreo lege. De fapt, viata nostra, scurta nostra viata e o lupta cu timpul. Numai ca timpul e nebun. Nu vrea sa se aseze cuminte, sa tina pasul, sa toarca firul. Timpul s-a imprastiat, s-a scurs ca vinul peste mormintele adormitilor robilor nostri, timpul s-a intains pe pamant ca o imensa pata de ulei!

12 noiembrie 2007 | 1:11

Acum ca mi-ai atras atentia o aud…

12 noiembrie 2007 | 7:17
euglena_verde:

nu cum sucomba tragic ziua ma impresioneaza, dar cum o alta, noua, ia fiinta…in durerile facerii, mama moare…cu ultimele puteri, noaptea isi arunca in lume zorii…iarasi…si iarasi…si iarasi…

12 noiembrie 2007 | 15:09
Lasa un comentariu

Comentariu