«
»


Iar dînsa a înnebunit în turn…

Scris la 2 aprilie 2008

Păru-n crenel lăsat curgea în valuri

Pîn’la pămînt. Pîndeau de după dealuri

Zmei mohorîţi, balauri taciturni

Ce se gîndeau că-i clipa s-o răpească

Şi să o ducă-n scorburi neştiute

Şi-acolo pe-ndelete să-i iubească

Trupul, cînd simţurile îi asmute

Şi-i scot din minţi, şi solzii le-nroşeşte,

Şi aeru-l preface-n izuri groase

De bălţi cu lintiţi verzi ca o matase

Care-n amurgul tainic putrezeşte,

Şi parcă nici scăpare nu mai este

Decît doar într-o altfel de poveste…

Lasa un comentariu

Comentariu