«
»


Iar te-ai pierdut prin străzi întortocheate…

Scris la 28 februarie 2008

Cu ziduri albe-n care bate crud lumina,

Îngerul meu, ce porţi, tîrînd, pe spate,

Aripile. Pe frunte nimbul greu înclin-a

Tristeţe, oboseală, delăsare…

Sau poate este numai o părere

De-a mea; şi ce e-n jur parcă mă doare

Şi cere rugăciuni, şi-ngenunchere,

Şi multă linişte, şi-o carte-ncet deschisă

De unde să-mi iau iarăşi hrana bună

De strugur, de izvor, şi de căpşună,

Şi de femeie-ncolăcită-n vise

Ce îmi aduce lacomă chiar sînii

În mijlocul fierbinte-al săptămînii…

3 comentarii »

tupeistu:

…Pe frunte nimbul greu înclin-a
Tristeţe, oboseală, delăsare…

Să fie aceasta delăsare
Când îngerul pluteşte lin
Pe cer, în straiul cel mai fin,
Împodobit cu raze coapte
În rola soarelui; şi-n şoapte
Ce cu-al lor murmur blând alin’
Singurătăţi de eremiţi,
Îşi picură melancolia
Pe creştetele de hobbiţi?
Să fie oare delăsare?…
Aş crede că e poezia.

28 februarie 2008 | 14:02

@ tupeistu: Îmi place cum scrii!!!

28 februarie 2008 | 15:11
tupeistu:

@ hobbitul : Plecăciune (uau!) :roll:

28 februarie 2008 | 15:21
Lasa un comentariu

Comentariu