«
»


Iar?

Scris la 6 mai 2012

Aflu că iar mi s-au scos la vînzare 6 poezii scrise de mînă și iscălite de mine!!! fără să fiu anunțat. Cînd le-am copiat, pentru cine? Sînt date și titlurile. Mă mir, prima poezie e destul de lungă ( poate cea mai lungă poezie a mea) și mie nu-mi place să transcriu asemenea chestii, mă plictisește. Dar de ce cel care le-a avut, nu m-a anunțat că le vinde? Și cine a fost? E a treia oara cînd mi se întîmplă o poveste ca asta. Prima cu o poezie, Dulapul. A doua oară cu vreo 29 de scrisori către Petre Stoica. A treia acum, cu 6 poezii scoase la mezat! Dar sînt viu, ce naiba!!! Chiar trebuie să-mi angajez un avocat? O avocată??? Și-ncă, reiese din anunț, o persoană din Iași îmi face bucuria asta!!! De, s-a emancipat și urbea noastră, veche capitală culturală de gubernie, cu Teatrul Național de ani de zile în cîrpe! Pun mintenaș CopyRo pe urma situației…

 

18 comentarii »

Incuie-ti repede fularul si manusile in dulap, altfel risti sa ramai fara ele :))

6 mai 2012 | 12:18

,,Amabil,, domn,ce sa zic!!!

6 mai 2012 | 13:47

Mai bine „amabil” decit timpit! Că n-oi fi vaca de muls a unor necunoscuti…

6 mai 2012 | 16:54

Corect,dar eu ma refeream la ,,vanzator,, La iesean :))Nu-mi permiteam sa va supar pe dvs…Vedeti ce inseamna sa aveti numele pe ceva?!Una doua dispare..

6 mai 2012 | 17:05

Poate va amintiti de vreo duclcinee la care le-ati facut cadou..

6 mai 2012 | 17:09

Dulcineele din Iași nu prea au treabă cu poezia, vai!

6 mai 2012 | 19:53

Draga maestre, eu iti sugerez sa iei masuri potrivite, pentru ca oricat imi plac mie poeziile tale, eu nu ma pricep sa te ajut. Chiar de-as sti, n-am mana atat de lunga.
Pot sa ma minunez de cele intamplate, dar nici asta nu ajuta.
Daca zici ca exista o lege cu copy, este dreptul tau. Nu ti-l poate lua nimeni! Fara mila!

7 mai 2012 | 2:17

In modul cel mai egoist te rog, te rog nu te opri. Vreau un strop in fiecare zi, cum au fost zilele trecute. :D

8 mai 2012 | 17:40

ESte si aceasta o forma de publicitate, la urma-urmei. SI ce va deranjeaza ? In Drept, donatiile sunt ireveribile, ce ai dat odata ramane dat! Vanzarea manuscrisului nu va afecteaza in nici un fel drepturile de autor, dreptul de a publica poezia in reviste sau intr-un volum.

9 mai 2012 | 9:53

cred ca fenomenul poate fi stavilit intr-o maniera simpla si eficienta: daca tot sustine ca e inca in viata, domnul brumaru emil, medic pensionar si poet activ, poate pune pe cont propriu in vanzare transcrieri de poeme frumos iscalite – si la preturi ceva mai accesibile decat media de 100 de euro propusa de concitadinul-hot, inundand astfel piata si saturandu-ne pe toti (sau sarutandu-ne pe toate). [nu e nicio rusine in asta, chiar si la fel de celebrul picasso stanta intr-un moment al carierei dosuri de farfurii cu porumbelul pacii, parc-asa am vazut noi intr-un film, deci precedentul e creat…]

9 mai 2012 | 18:51
hobbitul:

@blak sun: Chestia e că mie nu-mi mai place să-mi copii de mînă versurile! Asta fiind, în fond, ceva negativ! Mai tînăr, mă entuziasmase niște versuri de Geo Dumitrescu: „Prin transcrieri succesive, scrisul se-mbunătățește!” Ratez o perfecționare infinită, care, cum și ziceți, mi-ar încununa gloria de medic generalist (generalisim!) pensionar!!!

9 mai 2012 | 19:52

a propos: mi-a parvenit mai demult, tot de la iasi, unul dintre volumele dumneavoastra mai greu de gasit, „adio, robinson crusoe” (pasaruicile cu adevarat rare fiind „detectivul arthur” si „cantece naive”); in dedicatie ati scris: „familiei de nouri – ionut, doina si virgil (…)”; oare cine-or fi nourii astia si cum de au lasat sa le fuga cartea de pe raft? sa fi murit cu totii, sa se fi (stra)mutat?

9 mai 2012 | 23:05

@ blak sun: Nu-mi aduc aminte de familia de nouri, pare o metafora…

10 mai 2012 | 8:23

…posibil sa fie o metafora, mai ales ca urmeaza o asociere cu zefirul (erotic!!!). sunt totusi treiestrei de ani la mijloc, iar prenumele sunt prea comune pentru a forta o amintire: pot pastra prin urmare cartea fara remuscari.

10 mai 2012 | 9:49

„(…)mai zilele trecute am primit vestea ca s-au gasit 260 de scrisori de ale mele catre dimov. (…)sunt la tzone acum. de abia astept sa le citesc, sa vad ce scriam pe atunci!!!” (emil brumaru catre iolanda malamen, in 2003)
[nota mea: ne pandeste 2013, si mi se-nfiripa banuiala ca inca n-ati vazut scrisorile-alea!!!]

14 august 2012 | 11:22

@black sun: Țone nu mi-a dat nici o scrisoare! Și dacă ar fi numai astea!!! Posibil chiar să fie, posibil să mă fi mințit. Oricum nu le-am văzut. Scrisorile către Dimov le am de la fiica lui, trase la xerox!

14 august 2012 | 16:10

…daca v-a iesit un volum numai din scrisorile adresate de-a lungul catorva luni lui lucian raicu, poate ca ar trebui sa va ganditi serios la un demers similar si in cazul bombardamentului lansat catre dimov. presupun ca poliromul, de pilda, n-ar zice „nu”… si-ati evita in felul asta o publicare la editura cu cele mai neinspirate coperti de pe pamant (a se vedea catalogul „vinea”)… una peste alta, nu cred sa existe femeie-n tara asta care sa fi primit 260 de scrisori de dragoste, nici daca-si stivuieste-admiratorii unul peste altul: ‘el midoff’ e de invidiat!

14 august 2012 | 17:10

vorbesti de lup si… cersetorul de cafea zambeste de dupa usa! (va trebui sa inventariez scrisorile catre dimov incluse in acest nou volum din seria operelor niciodata complete si sa le scad din totalul estimat de 260. in functie de rezultat, voi relua indemnul anterior.)

23 august 2012 | 15:35
Lasa un comentariu

Comentariu