Încă o poveste…
Scris la 11 iulie 2011
Aflu cu oarecare întîrziere că au fost date la vînzare 29 de scrisori de-ale mele către Petre Stoica. Îmi pare rău că fiul lui, în loc să mi le dea mie, le-a scos la mezat! Măcar de m-ar fi anunțat… Stînd vreo 12-13 ani medic la țară (1963-1975), bănuiesc că se mai află, poate chiar peste o mie de scrisori, cine știe pe unde…
Sunt scrisori -poezii sau scrisori scrisori?
Cred ca pe linga uritenia gestului in sine (vinzarea, afacerea), treaba asta miroase un pic si a infractiune. Pina la urma, vinzind scrisorile unui om (si nu neaparat scriitor), pur si simplu un om, deci punindu-le in circulatie (si nefiind tu nici macar destinatarul, deci intr-un fel proprietarul lor), oferindu-le practic oricui sare cu banii, si nestiind ce va face acel oricine cu ele, asta miroase a violare a secretului corespondentei. Este clar o violare a intimitatii, in tot cazul.
Bineinteles ca trebuia sa i le ofere expeditorului.
Cred ca un avocat ar face ordine cit ai clipi.
http://www.consult-avocat.ro/drept-civil/raspundere-civila/violarea-secretului-corespondentei.html
da, inca o poveste!
Baiatul lui Petre Stoica….my God, I remember him. Un ditamai “plavanul” de vreo 2,20 m inaltime, cu constitutie de taur si ceafa de culturist, cu o barba de viking si ochi de nordic. Avea o fewtita blonda tare dulce, care la cat de draguta era tare ma tem ca, deh, nu era a lui neaparat…poate ma insel. Nu e de mirara ca a vandut scrisorile…la cata cultura devora el, la ce sa le mai tina in casa?