«
»


Îngerul meu a obosit de-o vreme…

Scris la 9 martie 2008

Oh, vrea şi el să doarmă lîngă tine,

Fără aripi şi-aoreolă, unde-i bine;

I-ar fi de-ajuns doar trupul tău să-l cheme,

Să-i mîngîi lin un pic fulgii şi pieptul,

Cu gura umedă, să-i povesteşti de-a dreptul,

Dorinţele şi pofta ta lumească…

Şi el s-ar strădui să te-oblojească,

Şi ţi-ar şopti că totul e-o minune

Ce numai dînsu,-n taină, ştie-a spune:

Zorii bat geamurile-n roua scumpă,

Şi florile, ca zăpăcite, umblă

Şi uneori mai fac şi cîte-o tumbă

Ca să surîzi şi să le scoţi din umbră,

Acoperindu-ţi sînii mici cu ele,

Trîntită dulce-n paturi cu perdele…

Lasa un comentariu

Comentariu