«
»


Îngerul meu de-o vreme bea cafele…

Scris la 15 februarie 2008

Se-mbracă-n haine groase cînd e frig,

Şi uneori n-aude deşi-l strig

Şi-l chem cu tot cu nimb clipa să-mi spele,

În verdele amurg de ţipirig,

Ci dînsul, cu aripi înfofolite

Şi fulgii calzi la piept, doar îmi trimite

Cîte-un surîs, a somn şi-a mîngîiere,

Şi-apoi înlăcrimat în umbră piere…

În jurul meu pluteşte-ncet parfumul

Ce  l-a lăsat ca să-mi arăte drumul

Spre rugăciune şi spre-ngenunchere;

Şi Dumnezeu în pleoapa lui mă strînge

Ca să îl simt zbătîndu-mi-se-n sînge…

1 comentariu »

Dan N.:

dubito – ergo hobbito. hobbito – ergo sum?

15 februarie 2008 | 21:44
Lasa un comentariu

Comentariu