«
»


Însă păcatul ne era iertat de-ndată…

Scris la 5 februarie 2008

Fiind daţi în seama unui Înger păzitor

Să se descurce el cu noi, încetişor;

Şi-l păcăleam, tu-i promiteai răsplată,

Blînd surîzîndu-i, chiar să-şi lase-aripa

Pe şoldul cald, bombat, luîndu-l martor

De cît de dulce şi zemoasă-i clipa,

Şi uite, sînul mic nu-i doar un tartor,

Ci are sfîrc, şi poate-un pic să-l simtă

Cu fulgii lui zburliţi pe pieptu-i moale!

Iar Îngerul îţi leşina, momit, în poale…

Şi-atunci ne lăfăiam, ne luam la trîntă,

Scăpaţi de vghea sfîntă, prin lucerne.

Şi ne băteam, înnebuniţi, cu perne…

17 comentarii »

O eleva:

Ador bătăile cu perne! Perne umplute cu puf de gîscă, puf de pinguin, puf de înger…

5 februarie 2008 | 17:12

@ o eleva : … numai că aici sînt bătăi cam periculoase… se termină cu îmbrînceli voiase chiar în ploaia de puf… şi cu hohote mici de rîs cristalin…

5 februarie 2008 | 18:20
O eleva:

Cum să fie periculoase?…
Cu ce sînt umplute pernele?
Şi cu îngerul leşinat ce se întîmplă?
Îngerii leşină şi de rîs?

Ştiţi că pun multe întrebări deodată… E de la ora de Philo-zofie.

5 februarie 2008 | 18:26

@ o eleva : Îngerul leşină din cauză că vede ce nu trebuie şi se lasă atins, cu sfîrcurelele, în pieptul lui candid… Trîntele sînt periculoase din cauză că, uneori, celor ce se hîrjonesc li se încurcă picioarele şi cad: buf! Pernele, normal, sînt umplute cu puf de gîscă… dar şi cu puf de lebădă, sau de prepeliţă, sau de codobatură etc. Dar tu ce fel de ore faci de eşti aşa de întrebăreaţă? :smile:

5 februarie 2008 | 19:52
O eleva:

Aş vrea perne cu puf de porumbel Maria Stuart. Şi îngeri cu măşti veneţiene, să se poată juca în voie şi ei, şi ceilalţi…
Avem acum nişte ore de Ornitologie Aplicată, asta-i tot. Seara teorie, dimineaţa practică printre copaci.

5 februarie 2008 | 20:06

@ o eleva : Ornitologie Aplicată? Hm, dar ciudate obiecte vi se mai predau… Interesant e ce faceţi la orele de practică: ciripiţi, staţi căţăraţi pe crengi, printre frunze, discutaţi cu cucii, vă certaţi cu ciocîrlanii, enervaţi privighetorile surmenate de cît au cîntat noaptea, vă culcuşiţi în cuiburi, cam alintaţi, cu pitpalacii? Dar de buhaiul de baltă, de harpie, de gaia neagră, de ertele vînăt, de vulturul bărbos, de potîrniche, de fazan, de dropie, de turturică, de cacadu cu moţ galben, de… sînt multe… ai auzit măcar de ele??? Ce fel de carte vă învaţă pe voi acolo, dacă nu le ştii pe astea şi pe altele o mie, cu nume bizare, exotice, tehnicolore…

5 februarie 2008 | 20:24

@ o eleva: Uite, după ce te întîlneşti cu Pasărea-şoarece cu ceafa albastră (există!), să-mi spui ce aţi mai pus la cale…

5 februarie 2008 | 20:28
O eleva:

Vai, sînteţi mai rău decît dirigintele de Pisicultură (există!).
Cum mă întrebaţi dacă ştiu de nişte păsări care se învaţă din primii ani, la Ornitologia pentru Toţi? Şi-apoi, dormim cu enciclopediile la cap, visăm pene şi ciocuri şi picioroange…
La Aplicată învăţăm trilurile, dar nu numai, fiindcă ni se cere la final de an să imităm pînă şi culoarea penajului, înţelegeţi? E greu, depinde şi ce bilet tragi, una e vrabia sau albatrosul şi alta e gaiţa cu pene albastre pe părţi… Nimeni nu a luat vreodată nota 10, dacă iei 7 eşti tare.

P.S.: Pasărea – şoarece n-am întîlnit-o, dar la anul avem cursuri de Ornitologie Literară, poate acolo…

5 februarie 2008 | 20:45
O eleva:

E Ora Bufniţei, mă duc la pîndă.
Noapte bună.

5 februarie 2008 | 21:10
tupeistu:

@ o eleva : Îngerul leşină din cauză că vede ce nu trebuie şi se lasă atins, cu sfîrcurelele, în pieptul lui candid…

@hobbitul : sfârcurelele sunt cumva acele curele în care se ţin sânii ca într-o lesă, atunci când sunt scoşi la plimbare prin parcuri, să nu se repeadă la trecătorii buimaci? :lol:

6 februarie 2008 | 1:21

@ o eleva: Pisicultura? Cred că e o goangă de-a ta, ca să mă bagi în ceaţă de dimineaţă… :smile:

6 februarie 2008 | 8:16
O eleva:

Nu, goangele nu le-am studiat încă! Deşi abia aştept să văd cum e cu scarabeii, coropişniţele şi omizile pufoase.
Şi-apoi, dac-ar fi fost să fie, ar fi fost ceaţa de seară. Aceea e frumoasă!
Ceaţa de dimineaţa e slabă, se dizolvă în cafea.

6 februarie 2008 | 8:28

@ o eleva : Omida dudului păros o ştii? Mi-ai amintit de zilele ceţoase de la Dolhasca… Începeau dimineaţa şi ţineau pînă seara… Era acolo lunca Siretului…

6 februarie 2008 | 9:44
O eleva:

Poveşti cu ceaţă aş asculta întruna.

Pentru că nu cunosc Pasărea-şoarece cu ceafa albastră, fabric una la Aplicată, aşa: se ia un liliac, e şi şoarece, e şi pasăre, cumva… Pe ceafă îi lipesc pene de un albastru strălucitor, din aripi de gaiţă, atent decupate. Seamănă, trec clasa?

6 februarie 2008 | 9:50

@ o eleva : …uite, am cîteva amănunte despre pasărea asta bizară… :smile: … tu oricum treci clasa… Da, pasărea-şoarece e cu coada lungă şi subţire, penajul e maroniu sau cenuşiu ca la o blăniţă de şoarece… Are nişte lăbuţe ciudate, lungi… Uneori se hrăneşte, atîrnînd cu capul în jos, ca liliecii, de crenguţe… Puii lor se tîrăsc printre ramuri… Dar tu nu copii cumva la teze? Unde ţii fiţuicile?

6 februarie 2008 | 9:58
O eleva:

O să pîndesc mîine în zori după pasărea asta ciudată, cu blăniţă şi lăbuţe.
Nu, nu copiez decît culori, sunete, forme. Aşa şi trebuie! Fiţuici îmi fac la Teoria Viselor, acolo apar în manual nişte teoreme total lipsite de suflet, cu care nu pot fi de acord. Dacă deschizi gura să spui ce crezi tu, eşti pocnit cu rigla peste degete. Nu mi se pare corect! Dar m-am învăţat aşa, copiind prostiile din manual. Fiţuicile le stochez într-un cip minuscul (cip-cirip) pe care îl implantez cu mare grijă într-un loc ferit de văzul lumii. Şşş…

6 februarie 2008 | 10:12

@ o eleva : … ei, o să aflu eu cip-ciripul tău… îl decodez cu miresme speciale şi cu raze cîrlionţate de lumină… acum mă duc să cumpăr capete de zmei în sos picant… Însă nu sînt în nici un caz de acord cu bătaia cu rigla peste degete… eu chiar aşa am fost bătut în clasa a treia… la palmă… de o Doamnă rea şi trufaşă…

6 februarie 2008 | 10:22
Lasa un comentariu

Comentariu