«
»


Într-un crepuscul vînăt-suculent… (de dezvoltat)

Scris la 2 ianuarie 2009

Mă-nșurubam în Zîna cu Ghivent!

6 comentarii »

O eleva:

Într-un crepuscul vînăt-violent
Se-nşuruba în Zîna cu Ghivent
Un Şocîţel
Cu coadă lungă de trei inci şi-un sfert
Şi-o pată-n stea pe blana de pe piept.
Cînta voios,
Se căţăra în ample piruete
Vrăjit de Taina Marelui Perete:
„Ce verde crud”,
Ofta. „Ce muşchi, ce iarbă şi ce flori,
Ăsta-i tărîmu-n care poţi să mori
De fericit!”
Iar Şocîţelul nostru alpinist
Nu suferea deloc că-i daltonist.

2 ianuarie 2009 | 13:16

@ o eleva : Faci progrese uluitoare! Să vii cu șocîțeii la școală!!! :smile:

2 ianuarie 2009 | 14:08
O eleva:

Nu sînt scrise de mine, sînt din manuale. Asta e din „Oftalmologia pentru alpinişti”, volumul V.

2 ianuarie 2009 | 14:15

@ o eleva : Consultă și „Mecanica lichidelor fine” ! De citit e bună și „Sfărîmarea cleștarelor în jet continuu”…

2 ianuarie 2009 | 14:55
donjon:

…uimit de o eleva sunt… nu credeam ca mai citeste cineva manuale, in ziua de azi.

7 ianuarie 2009 | 13:52

Dar eu avand o flansa cretuita
Lucrarea progresa dement de lent.

Din stea in nor, din nor in con, fotonii
Ejaculati, filtrati si intelesi
Adaugau melancolii si mainii
Si perilor Zanutei, mult prea desi.

9 ianuarie 2009 | 18:04
Lasa un comentariu

Comentariu