Întrebarea mea firească…
Scris la 28 septembrie 2009
Te țin de nimb ca de un frîu
Și te întreb: O, Îngere,
Unde-o să-mi fie așternutul meu de după Stingere?
În puf de-azur și-asceză?
În smoala clocotind dulce-a desfrîu
Într-o marmită de cristal, obeză,
Adusă de pe-o margine de rîu,
De un satyr și-o nimfă patriotic de goală,
La Hanul lui Mânjoală?!
chiar,ingere,unde va fi?
mi-ar place sa ne spui,de-ai stii…
Înspăimîntător de frumos!
@tupeistu: Ai reapărut!
Reapărut acum pe faţă. :) Altminteri, n-am plecat niciodată. N-aş avea cum!
Dupa ,,stingere,, urmeaza o ,,reaprindere,, …si-o renastere in pielea goala din inaltele ceruri pe pamantul de smoala
Bravo Tupeistu! Dupa al tau «Înspăimîntător de frumos!»
nu mai am ce spune,Ai zis totul si pentru toti.
Caci Seninul tot senin
sa ramana-n al meu plin
de ochi negri rumenit si de gene perpelit,
la un foc mic ostoit
si-ntr-o lacrima-nvechit…
Nu se va stingea nicicand
ochiul meu,
cel rumenit,
la obrazul primenit!
Caci Seninul..tot senin…
dupa Stingere,
prin Chin
va ramane-al meu
Preaplin…………………….
Pe un ger ca asta ,oare cum mai pot zbura ingerii?