«
»


Întrebarea mea firească…

Scris la 28 septembrie 2009

Te țin de nimb ca de un frîu

Și te întreb: O, Îngere,

Unde-o să-mi fie așternutul meu de după Stingere?

În puf de-azur și-asceză?

În smoala clocotind dulce-a desfrîu

Într-o marmită de cristal, obeză,

Adusă de pe-o margine de rîu,

De un satyr și-o nimfă patriotic de goală,

La Hanul lui Mânjoală?!

8 comentarii »

chiar,ingere,unde va fi?
mi-ar place sa ne spui,de-ai stii…

28 septembrie 2009 | 21:29
tupeistu:

Înspăimîntător de frumos!

28 septembrie 2009 | 23:39

@tupeistu: Ai reapărut!

29 septembrie 2009 | 7:03
tupeistu:

Reapărut acum pe faţă. :) Altminteri, n-am plecat niciodată. N-aş avea cum!

29 septembrie 2009 | 16:01
diamantul alb:

Dupa ,,stingere,, urmeaza o ,,reaprindere,, …si-o renastere in pielea goala din inaltele ceruri pe pamantul de smoala

4 octombrie 2009 | 13:44
emil:

Bravo Tupeistu! Dupa al tau «Înspăimîntător de frumos!»
nu mai am ce spune,Ai zis totul si pentru toti.

11 octombrie 2009 | 1:44
ivana:

Caci Seninul tot senin
sa ramana-n al meu plin
de ochi negri rumenit si de gene perpelit,
la un foc mic ostoit
si-ntr-o lacrima-nvechit…
Nu se va stingea nicicand
ochiul meu,
cel rumenit,
la obrazul primenit!
Caci Seninul..tot senin…
dupa Stingere,
prin Chin
va ramane-al meu
Preaplin…………………….

10 noiembrie 2009 | 22:10
claudea:

Pe un ger ca asta ,oare cum mai pot zbura ingerii?

22 decembrie 2009 | 15:26
Lasa un comentariu

Comentariu