«
»


Întrebări de hobbit…

Scris la 28 octombrie 2007

În fond, de ce nu s-ar face din blog un gen literar? Care ar fi caracteristicele lui?

8 comentarii »

Cred ca deja este un gen literar numai ca ce se scrie in acest gen deocamdata nu depaseste confesiunile unui caiet de budoar. Sunt acele bloguri gen jurnal.
Restul, bloguri de stiri, atitudine, recenzii etc sunt doar niste note, fara alte pretentii.
Mai e loc de inventie…

28 octombrie 2007 | 21:29
tupeistu:

Telenovelă de blog. Scurtă schiţă de lucru.

Personaj principal, obligatoriu: hobbitul. Personaj secundar, referential si extrem de agitat: tupeistu.

Introducere:
tupeistu’ citit hobbit

Intriga, actiune, moment culminant, moment abisal:
– scena 1:
tupeistu citit cioran. tupeistu citat cioran şi brumaru.
hobbitul replicat :”m-ai spart !!!!”
tupeistu total buimăcit, numărat in extaz semnele de exclamare; simţit Dumnezeu pupat pe frunte tupeist

-scena 2:
hobbitul meditat : „Curios e ca toata palavrageala asta are ca punct de plecare SINGURATATEA!”
tupeistu, ganglionii ambâţului inflamaţi, meliţat :”hmm. poate pentru ca in singuratate se tanguie neantul. mila in asemenea caz ar fi paguboasa si istovitoare. e foarte omenesc sa fugi, sa te salvezi de macabra dizarmonie. asumandu-ti chiar riscul de a deveni hilar. precum clovnii
de la circ. banuiesc …”
hobbitul, agasat, dat doi dupaci peste ceafa tupeistului : „tupeistu@ : cam bombastic…” (zbang!) „şi destul de banal…” (crak! trosc! zdranggggg!).hobbitul garbovit fiinta tupeist.
tupeistu, ridicat cu greu de pe jos, abia reuşit îngăimat : „încerc să bag la tartacutza”

final cu surprize:
tupeistu frământat, zvârcolit, agitat aiurea. apare, deus ex machina, un văr de hobbit. vărul, pe numele lui de scenă Tudor Arghezi, milostivit şi luminat tupeist. Monolog văr:
„Tăceţi copaci, tăceţi fântâni,
Ca şi cum viaţa n-a-nceput.
Pământul nostru sa rămâie
In cer şi soare, orb si mut.

Căci ar ajunge o silabă
Rostită nu pot şti de cine,
Ca să se prabuşească iarăş
Tăcerea veche peste mine.”

Morala :”Kestia asta, nu ştiu de ce, îmi aminteşte, de-o replică dată cîndva cuiva: Mai bine maniac decît depresiv!” (hobbitul către tupeist) :smile:

28 octombrie 2007 | 23:39
Sonia:

Îndrăznesc şi eu: dar SMS-urile?

29 octombrie 2007 | 11:22

Lumea blogurilor este una variata, un soi de centru vechi al orasului cu reclame luminoase din neoane, cu cersetori si domnisoare, cu golani gata sa ia cu japca vreo pipitza, cu domni stilati si copii care plang in vitrinele magazinelor cu ochelari de soare din plastic. In acest centru vechi s-au ridicat insa si cladiri de birouri, in care intra „mandre” voluptoase cu chipuri perfecte. Cladiri noi, ambitioase, cu o grinda sprijinita chiar in fereastra caselor boieresti si batrane ridate care au prins placerea de a privi cum se aseaza blugii pe fesele tari ale adolescentilor. Tot in acest centru sunt si statui frumoase, aproape satule de cat de multe ori au sprijinit, pe soclu, iubiti, unul in asteptarea celuilalt iar tiganul care canta melodii ale Parisului, invata arii noi de la soneriile telefoanelor mobile. Unele bloguri sunt asemenea unor taverne, altele sunt carciumi cu WC-ul peste drum, altele sunt bloguri gata sa salveze toti delfinii pamantului numai din trei randuri scrise la o tigara in pauza de masa, altele sunt bloguri cu studenti timizi, scriind cu speranta ca ii va citi si profu’ de mecanica fina, altele sunt bloguri ale tinerelor, care pana sa auda claxonul mertzanului italianului isi mai „releva” un gand, altele sunt pentru profesionisti IT, scrise in trei randuri si compuse mai mult din legaturi catre alte siteuri. Altele sunt speciale si uneori mai retrase, ca un amor cuprins de bucuria gasirii unui loc mai dosit, altele arata ca un Mall, cu mancare, cu esarfe scumpe si vizitatori imbracati din piatza Obor, altele sunt ca un cinematograf, in care, la moartea eroilor, in loc de freamat se aude o punga de cipsuri, alte bloguri sunt triumfale, demne de un film cu greci si spartani (si viata lor in
agora).

In tot amalgamul asta, in cazul in ca blog ar deveni un gen literar, referirea la „blog” ar putea fi diluata sau prea difuza (cred eu). Ma gandeam la ceva de genul : p i x e l i t i s m, sau l i t e r a d i t e i s m (LIterature DInamic TExt) sau l i o n v i t i s m (LIterature On-line VIrtual Text) sau poate v i t e l i t i s m (VIrtual TExt LITerature) sau l i t e r s c r i p t i s m sau b l o g l i g r a f i s m sau t e m p o s c r i p t i s m (dat fiind caracterul periodic al blogurilor).

Blogul, avand caracterul de postare permenenta face ca lucrarea autorului sa nu apara integral, la intervale de timp largi, ci pe masura ce parti ale ei sunt publicate pe blog, se compune si textul in sine. Blogul-jurnal (asa cum conceptul de blog s-a nascut) trateateaza diferite teme in diferite maniere, pornind de la o experienta personala, in general la inceputul fiecarui post existand minim o introducere legata de experienta acelei zile sau perioade, un soi de explicatie a conjuncturii in care s-a nascut acel post. Are carecter dinamic si spre deosebire de restul publicatiilor literare, ulterior „postarii” se pot face interventii pe text, subliniind intr-un fel si natura usor efemera a existentei textului in sine, inducand astfel cititorului un soi de sete de acel text. Scrierile din blog pot fi un „pre-release” (pre-publicare) a unei carti, starnind apetitul cititorului. { poate fi blogul acum, ce a reprezentat masina de scris la un moment dat?} Acest gen literar, pe langa scrierea in sine este constructia, prin insusi textul postat al unui „brand awarness” , o definire ca personalitate in raport cu scrierea, in etape. Se caracterizeaza prin schimbari de atitudine si tema, chiar radicale, de la o perioada la alta. Blogul poate induce cititorului idei ce cuprind directii diverse, fara a fi acuzat de inconsecventza (salvatoare fiind definitia de „scriere periodica” a blogului). Acest gen literar este o coagulare de trairi artistice, intr-o anumita perioada de timp a a autorului. Este genul literer care isi poate aduna cititorii in urma unei selectii (vezi moderare comentartii). Este supus unei dualitati – caracterul accesibil tuturor (de orice nivel) si pe de alta parte „capsula” universului personal (blogul este unul personal). Este o scriere care se construieste dinamic, pe baze replicilor intre bloguri, toate intr-o rezolutie temporala apropiata. Este un gen care, cand nu are fatis caracterul unui jurnal, isi extrage esenta acestui gen (jurnalul) prin insusi textul scris. Daca abordeaza teme mari, sau importante, blogul reflecta natura divizibila a acestora, prin faptul ca unei teme aproape atemporale (ex: iubire, relatia cu…, sentimentul…) ii confera caracter temporal (textele apar sacadat). Blogul este literatura care isi demonstreaza sursele emotionale prin referire la contextul zilei, intr-o maniera dinamica, schimband tonul chiar cu 180 de grade. Literatura de blog, imortalizeaza momentul, chiar daca nu trateaza in teme o situatie de moment. Textul este perspectiva de moment asupra unei idei. Scopul acestui gen este acela de a contura trairea artistica a autorului asemenea unor constructii din piese lego – calupi zilnici (sau in functie de periodicitatea aleasa de autor), si contureaza scrierea acestuia asa cum „calupii” au forme si culori diferite (si individualitate), in ansamblu dau o structura noua. Spre deosebire de jurnal, cititorul traieste intr-o relatie temporala directa cu viziunea autorului. Cititorul isi poate compara starile cu cele autorului, spre deosebire de jurnal, in care, in cazul in care este citit in ansamblu, acest lucru nu mai devine posibil. Chiar si in cazul unei citiri fragmentate a unui jurnal publicat (pe hartie) , lipseste senzatia contemporaneitatii pana in cea mai cristalizata forma (azi, saptamana trecuta etc). Spre deosebire de jurnal, unde finalul este evident, o data cu ultima pagina, genul blog ca opera a unui autor, nu-si defineste finalul. Scrierile de pe blog devin o constructie literara a personalitatii (simulata sau nu) a unui scriitor, in evolutie dinamica.

29 octombrie 2007 | 11:40

me! @ : foarte bun textul!

29 octombrie 2007 | 12:05

sonia@ : pentru SMS-uri trebuie inspiraţie… şi suflet strîns în puţine cuvinte!

29 octombrie 2007 | 12:14

:grin: uraaaa! frumoasa zi!

29 octombrie 2007 | 12:31
adibo55:

sa esentializam totusi: da’ literatura facuta doar din emoticoane ( cu toate variantele audible etc) ? adica blogu e jurnalu intim al trestiei care canta ca Iskander are coarne, asta e simplu. dar cum ati teoretiza o succesiune de genu: :mrgreen: :neutral: :twisted: :arrow: :shock: :smile: :???: :cool: :evil: :idea: :oops: :razz: :roll: :wink: :cry: :eek: :lol: :mad: :sad: :!: :?:

31 octombrie 2007 | 0:41
Lasa un comentariu

Comentariu